În fiecare an, pe 6 decembrie, credincioşii îl sărbătoresc pe Sfântul Nicolae, cunoscut ca cel mai darnic personaj religios şi ocrotitor al copiilor.
În noaptea de 5 spre 6 decembrie se spune în tradiţia populară că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care dorm şi sunt cuminţi. Acestora le lasă în ghete dulciuri şi alte cadouri. În schimb, pe copiii neascultători îi pedepseşte lasându-le în ghetuţe câte o nuieluşă.
Viaţa Sfântului Nicolae
Sf. Nicolae a fost arhiepiscopul Mirelor Lichiei şi a trăit la sfârşitul sec. III, începutul sec. IV-lea. S-a născut în localitatea Patara, în provincia Lichia, din partea asiatică a Turciei de astăzi, potrivit site-ului www.crestinortodox.ro. Numele Nicolae este format din cuvintele greceşti: nike – victorie, biruinţă şi laos – popor, şi are înţelesul de “om ce face parte dintr-un popor victorios”.
Născut într-o familie bogată, renunţă la toată averea după moartea părinţilor săi şi o împarte celor nevoiaşi Este ales să conducă eparhia din Mira Lichiei. Primeşte această demnitate după ce Hristos i s-a arătat în vis, dăruindu-i Evanghelia. A participat în calitate de episcop la primul sinod ecumenic ţinut la Niceea în anul 325, unde a fost condamnată erezia lui Arie, care susţinea că Iisus Hristos nu este Fiului lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Îngrijorat de ruptura care se putea face în Biserica, viitorul sfânt i-a dat ereticului o palma în cadrul sinodului. De la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, în ziua de 5 decembrie, celor neascultători să li se dea un băţ în semn de avertisment.
Nu se cunoaste anul în care Sfântul Nicolae a murit, dar se crede că s-a întâmplat în perioada anilor 340-350, pe 6 decembrie.
Moaştele Sfântului Nicolae se află la Catedrala din Bari, Italia, într-o criptă din care izvorăşte un lichid incolor, numit Mana sau Santa Mana. Potrivit tradiţiei, episcopul acestei eparhi amesteca acest lichid cu apă, îl binecuvîntează şi-l împarte credincioşilor.
La biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti se află o parte din mâna Sfântului Nicolae, unde se găseşte şi mormântul Sfântului voievod martir Constantin Brîncoveanu cu cei patru fii ai săi. Numeroase biserici din ţară şi mai ales din Ardeal poartă hramul Sfântului Nicolae.
Legenda Sfântului Nicolae
Legenda spune că trei surori, fetele unui nobil sărac, nu se puteau mărita datorită situație financiare precare. Se spune ca atunci când fata cea mare a ajuns la vremea măritișului, Nicolae, ajuns deja episcop, a lăsat noaptea, la ușa casei nobilului, un săculeț cu aur.
Povestea s-a repetat întocmai și când a venit vremea de maritiș pentru cea de a doua fată. Când i-a venit vremea și celei de a treia fete, nobilul a stat de pază pentru a afla cine era cel care le-a făcut bine fetelor sale. În acea noapte, nobilul l-a văzut pe cardinalul care lăsa săculețul cu aur. Se spune că Sfântul Nicolae s-a urcat pe acoperiș și a dat drumul săculețului prin hornul casei, într-o șoseta pusă la uscat, motiv pentru care a apărut obiceiul agățării șosetelor de șemineu.
După ce tatăl fetelor a văzut cele întâmplate, Nicolae l-a rugat să păstreze secretul, însă acesta nu a rezistat tentației de a povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neașteptat îi mulțumea lui Nicolae pentru el. Cei trei săculeți cu aur făcuți cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfântului Nicolae sub forma a trei bile de aur (în iconografia apuseană).
Tradiţii în Europa
În Austria şi Croaţia tradiţia menţionează că Sfântul Nicolae este însoţit mereu de o creatură înfricoşătoare, Krampus, cu un aspect de diavol, acoperită cu blană ţi purtând o mască hidoasă, cu o lungă limba rosie. Krampus ţine într-o mână un băţ sau o nuia cu care îi ameninţă pe copiii care nu s-au purtat frumos sau nu şi-au făcut lecţiile. Sfântul Nicolae, nu îl lasă, însă, niciodată pe Krampus să se atingă de vreun copil.Atunci când copiii promit că vor fi buni şi silitori, Sfântul Nicolae îi răsplăteşte cu cadouri.
În Marea Britanie există aproape 500 de biserici anglicane purtând numele Sfântului Nicolae. În ziua de 6 decembrie, credincioşii reflectă la adevărata identitate a Sfântului Nicolae, opusă imaginii comerciale a lui Moş Crăciun. Totodată, această perioadă este specifică donaţiilor.
Parade strălucitoare cu banere şi portrete purtând imaginea Sfântului Nicolae sunt organizate în zona flamandă a Belgiei. În marile magazine, Sf. Nicolae stă pe un tron, în faţa căruia lungi şiruri de copii aşteaptă să îi vorbească şi să primească un cadou.
În regiunile romano-catolice din sudul Germaniei Sankt Nikolaus îşi face apariţia sub înfăţişarea unui episcop, cu o lungă barbă albă şi baston episcopal. În seara dinaintea sosirii lui, copiii îi scriu scrisori în care descriu ce îşi doresc să primească, şi pregătesc morcovi sau alte bunătăţi pentru măgarul sau calul alb al sfântului. În timpul nopţii, sfântul merge din casă în casă, având cu el o carte în care sunt scrise faptele copiilor.Dacă aceştia au fost buni, primesc fructe, nuci şi dulciuri, iar dacă au fost răi, sunt “răsplătiţi” cu cartofi, cărbuni sau nuiele. În unele zone există obiceiuri specifice, de exemplu, în Stuttgart , copii se îmbracă asemeni Sfântului Nicolae şi colindă din casă în casă cerând dulciuri, un ritual asemănător cu “trick-or-treating” de Halloween , în SUA.
În România, peste 800.000 de persoane îşi sărbătoresc onomastica de Sfântul Nicolae. Din totalul celor care poartă aceste nume, aproape 538.500 sunt bărbaţi (Nicolae, Niculai, Nicuşor, Niculae, Nicu, Nicula, Nicoară), iar aproximativ 280.000 sunt femei (Nicoleta, Niculina, Neculiţa, Nicolina, Nicola).
În Transilvania, Moş Nicolae este numit Sân-Nicoară şi este cel mai popular sfânt din Ardeal. În popor se mai spune că iarna începe odată cu sărbătoarea de Moş Nicolae, care bătrân fiind, îşi scutură barba aducând astfel prima zăpadă.
_______
Mara Rusu
