E o zi obișnuită. Cobori din autobuz, grăbești pasul, te ții după mulțimea care pășește parcă în sincron spre trecerea de pietoni. Te oprești, semaforul e roșu. Ridici privirea din pământ și glasul unei viori îți invadează dintr-o dată mintea și inima. Pășești încet pe strada de mult pavată și urmărești mireasma muzicală. Ești în Piața Muzeului din Cluj-Napoca, iar în fața ta este un tânăr înalt, cu păr și barbă roșcată. El este cauza acestei melodii. Pare concentrat și răpit de notele muzicale. Ridică privirea și-ți zâmbește. Oamenii din jur îl aplaudă și aruncă cu bani în tocul viorii. Nu pare de-al nostru. Se oprește pentru o clipă, face o pauză. Vorbește greoi în limba română, vorbește în limba engleză.
„Totul va fi bine”- acesta este motto-ul meu, care spune mai multe decât orice”.
Alasdair Thanisch are 25 de ani și este din Edinburgh, Scoția. A ajuns în Cluj în urmă cu șase săptămâni și în marea parte a timpului său cântă la vioară în Piața Muzeului. Locuiește într-o cameră, alături de alte trei persoane și face voluntariat la Zen Hostel, unde este brutar. În Edinburgh a studiat Literatură Engleză, iar masteratul și l-a încheiat la Universitatea Oxford. Ar fi putut deveni profesor universitar, însă recunoaște că este atras de lucrurile mult mai creative: „Aș fi putut deveni profesor de Universitate, dar nu știu. Sunt multe lucruri pe care vreau să le fac. Știu doar că vreau să fac lucruri creative, ceva mult mai dinamic”.
Care este motivul pentru care te afli în România?
„Călătoresc. Sunt genul de om care nu vrea să-și petreacă toată viața într-un singur loc. Mi-am început călătoria în Austria, am vrut neaparat să vin și în România, deoarece am o mulțime de prieteni români cu care am avut o reuniune în Cluj. Am venit aici și mi-am pierdut pașaportul, așa că stau puțin mai mult. Nu am mai fost aici înainte, dar îmi plac oamenii și mâncarea foarte mult. Am și vizitat unele orașe, am fost în Sibiu, în Baia Mare și urmează să merg și în București, desigur ca să rezolv problema cu pașaportul. Mi-ar plăcea să merg peste tot, în special în munți.”.
Cu ce te ocupi în Cluj?
„Fac pâine aici unde locuiesc. Astfel am asigurat un loc unde pot dormi. Zilnic ies în stradă și cânt la vioară, de obicei 1 oră, depinde de public. Mai ies cu prietenii mei de aici și vizitez țara, cât apuc să fiu aici.”
La ce vârstă ai învățat să cânți la vioară?
„O, eram prea mic încât să-mi amintesc. De mic am învățat să cânt muzică tradițională, specifică zonei din care provin. La început nu am luat în serios cântatul la vioară, a fost doar o pasiune. De câțiva ani în urmă am realizat că ar trebui să exersez mai mult. Am vrut să cânt în fața unei mulțimi, nu doar în fața celor apropiați. Am ieșit pur și simplu pe stradă în Edinburgh și am început să cânt la vioară. M-am simțit foarte bine. Aveam impresia că pot înfrumuseța unele locuri din oraș prin muzica mea.”
De ce pe stradă? Care sunt punctele pozitive? Dar cele negative?
„De ce în strada? Păi, pentru amuzament. Puncte pozitive, hmm, păi în primul rând fac bani din pasiunea mea, iar oamenilor le place ceea ce aud de la mine. Puncte negative nu prea sunt, am mai întâmpinat și situații nebunești, dar nimeni nu a vrut să fure de la mine sau asemenea negativisme. Totuși, nu spun că e ușor să faci asta. Cred că singurul lucru negativ, este faptul că fiind un muzician care cântă pe stradă, ești efectiv expus, uneori mă simt inconfortabil, nesigur și, nu știu dacă înțelegi sentimentul, dar e ca și cum ai fi o țintă, una care poate fi ochită de toată lumea”.
Putem spune că acesta este locul tău de muncă?
„Un fel de loc de muncă. Fac asta zilnic. Uneori nu am chef efectiv, plus că oamenii se plictisesc să audă aceeași muzică zi de zi. Dar fac bani din asta, din banii pe care îi fac cântând pe stradă trăiesc aici în Cluj. Acești bani îmi ajung pentru mâncare, ieșitul afară cu prietenii și micuțe escapade”.
Care este părerea părinților tăi despre ceea ce faci?
„Părerea lor este că ceea ce fac este cool, sunt toal de acord”.
Unde îți place să cânți mai mult, în Scoția sau în Cluj?
„Cred că oamenii de la mine de acasă sunt mult prea închiși la minte. Ei nu prea acceptă lucrurile diferite, nu apreciează lucrurile ieșite din comun. În Scoția cânt doar muzică tradițională specifică irlandezilor, scoțienilor și englezilor. ”O, asta e familiar, bun, îmi place” – așa gândesc ei. Aici pot cânta orice, fiindca oamenilor le plac lucrurile interesante. Oamenii de aici au o atitudine diferită, iar mie îmi place”.
Ce înseamnă muzica pentru tine?
„Foarte multe lucruri. Este foarte greu să răspund la această întrebare. Nu cred ca aș putea trăi fără muzică. Muzica face parte din existența umană”.
Lăsând muzica la o parte, care este hobby-ul tău?
„Iubesc să gătesc. Îmi place să fac pâine, deoarece implică și puțină chimie. E o procedură interesantă și complicată în același timp. Sunt o mulțime de tipuri de pâine și tot o mulțime de modalități de preparare. ”
Ce ai alege? Gătitul sau cântatul la vioară?
„Uff. Asta-i una grea. Gătitul, cred că mă relaxează mai mult, dar e mai bine pentru mine să fac muzică, deoarece sunt puțin reticent. E mult mai confortabil pentru mine să gătesc în bucătărie, să fac lucruri minunate cu mâncarea și să fiu doar eu însumi. Dar e mai bine pentru mine să fiu pus în situații în care pot interacționa cu oamenii”.
Care sunt planurile tale de viitor?
„Nu știu. Momentan doar stau aici și încerc să trec peste această criză din viața mea. Trăiesc momentul. Deocamdată nu am nici un plan de viitor. În 24 mai plec acasă, nu vreau, dar am lucruri de rezolvat. E posibil să mă întorc după două săptămâni din nou aici. Nu prea am planuri pe viitor. Cred că motivul este faptul că nu mă integrez în societatea actuală.”
De ce consideri că nu te integrezi în societatea actuală?
„Cea mai mare problemă a societății noastre, este că lucrurile mari au intrat în posesia unor grupuri de câțiva oameni. Este greu să te integrezi în lumea indivudualismului. Văd în jurul meu oameni care nici măcar nu conștientizează elementele negative și au impresia că totul e bine și continuă să trăiască cu iluzia confortabilității. Oamenii pot fi manipulați mult prea ușor. Asta cred acum. Poate dacă mă întrebi mâine, voi avea o părere total diferită”.
Care este sfatul tău pentru tinerii care pășesc spre viața propriu-zisă?
„Depinde, fiecare om are diferite scopuri în viață. Eu am studiat totul în adâncime. Este important și esențial chiar să învețe, să cunoască ce este cultura, politica, să se afunde în problematicile societății. Accentul nu cade neaparat pe bunurile materiale, sfatul meu este să se distreze! Nu știu, nu cred că sunt o persoană potrivită să dau sfaturi de genul ăsta. Să fie ambițioși și să facă totul pentru un job care-i scoate în evidență, dar să nu uite să se distreze”.
– Reka Vass / Sursa fotografiilor: Reka Vass
