Mariana Sipoș, biografa lui Paul Goma anunță într-un comunicat remis de G4Media.ro că acesta a murit în noaptea din 24 spre 25 martie în urma infecției cu COVID-19. Scriitorul era internat într-un spital parizian.
„În urma unui mesaj primit din Franța, cu regret și mare durere anunț dintre noi a marelui scriitor și disident Paul Goma, în noaptea din 24 spre 25 martie 2020. Paul Goma era internat din 18 martie la spitalul La Pitié Salpêtrière, în urma constatării infectării cu COVID-19. Conform informațiilor oferite de echipa medicală, scriitorul a plecat din senin, fără durere și cu sufletul împăcat.
Fiul său, Filip Goma care în urmă cu doi ani și-a pierdut și mama, este foarte îndurerat și roagă să nu fie contactat. Conform indicațiilor lui Filip Goma, respectând dorința tatălui și ținând cont de restricțiile actuale din Franța, trupul disidentului va fi incinerat, iar urna funerară va fi depusă în Colombarium, la cimitirul Pére Lachaise din Paris.”
Biografia lui Paul Goma
Biografia lui Paul Goma
Paul Goma s-a născut la 2 octombrie 1935 în satul Mana, județul Orhei din Basarabia, iar părinții acestuia erau învățători. Tatăl său a construit, împreună cu oamenii din sat, școala care avea într-o latură locuința învățătorilor cu celebrul calidor (colidor, galerie), evocat în romanele autobiografice ale lui Paul Goma.
În martie 1944, familia Goma se refugiază în Transilvania, părinții lui Goma fiind repartizați învățători mai întâi în satul Gusu, mai târziu și în diverse sate din județul Sibiu.
În 1949, Paul Goma intră ca elev bursier la Liceul „Gherghe Lazăr” din Sibiu. În anul 1952, înainte de ultimul an de liceu, află că fusese exmatriculat din toate școlile din țară. În același an fusese convocat la Securitatea din Sibiu și „reținut” opt zile pentru că vorbise în clasă despre partizanii din munți și ținea „un jurnal intim codificat”. După multe încercări eșuate, tatăl său reușește să-l înscrie la Liceul „Negru Vodă” din Făgăraș,
În 1954, dă examen de admitere, simultan, la Universitatea București (Filologie) și la nou-înființatul Institut de literatura și critică literară „Mihai Eminescu”. Reușește la ambele examene,dar alege Institutul care, în 1955, este transformat în secție la Facultatea de Filologie a Universității București.
În 22-23 octombrie 1956, izbucnește Revoluția din Ungaria. În 22 noiembrie, Paul Goma este arestat de la Universitate, dus la Ministerul de Interne și anchetat. Acuzat mai apoi de tentativă de a organiza o manifestație ostilă de solidaritate cu Revoluția din Ungaria. Este reținut la Malmaison și Jilava, procesul fiind amânat de multiple ori. Abia în iunie 1957 i se aduce la cunoștință sentința: doi ani de închisoare corecțională pentru delictul de agitație publică. În martie 1958 este trimis disciplinar la penitenciarul Gherla. În noiembrie este eliberat din închisoare, dar trimis „pentru 36 de luni” cu domiciliul obligatoriu în satul-nou Lătești, raionul Fetești. În noiembrie 1961, i se prelungește restricția domiciliară încă 24 de luni. Paul Goma protestează, în scris, împotriva „prelungirii”; va fi eliberat înainte de termen, dar abia în ianuarie 1963.
În 1965, ca urmare a „decretului Ceaușescu” , Paul Goma – căruia nu i se aprobase reînmatricularea în anul III, deși, legal, avea acest drept – dă examen de admitere și reușește la Facultatea de Filologie, Universitatea București.
În decembrie 1966, debutează în revista Luceafărul cu povestirea Când tace toba. În august 1968, Paul Goma se căsătorește cu Ana Maria Năvodaru. Apare în librării volumul de debut Camera de alături, singura carte pe care Paul Goma a reușit să o publice în România înainte de a pleca în exil.
În 22 august 1968, Paul Goma dorește să fie acceptat în brigăzile patriotice de apărare a României de o posibilă invazie sovietică. Se acceptă cererea scriitorului cu condiția să se înscrie în partid. El și alți zeci de scriitori tineri sunt acceptați în partid.
În 1971, romanul Ostinato, interzis în România din cauza cenzurii, apare în Germania, apoi în Franța. Traducerea în italiană este oprită prin intervenția Securității la editura Rizolli, unde urma să fie publicată. În octombrie, romanul este lansat la Târgul de Carte din Frankfurt.
În 1972, la Târgul de Carte de la Frankfurt i se lansează a doua carte tradusă în germană Ușa noastră cea de toate zilele (Die Tȕr). Doi ani mai târziu apare și tradus în limba franceză.
În 1975, pe 2 noiembrie se naște Filip-Ieronim, fiul lui Paul Goma.
În 1977,în ianuarie, se anunță Charta 77 a cehilor și a slovacilor. În februarie, se difuzează, la Europa liberă, Scrisoarea adresată de Paul Goma, prin Pavel Kohout, Chartei 77.Se naște „Mișcarea lui Paul Goma”, în urma căreia Paul este arestat.
La 20 octombrie 1977, Paul Goma cu soția și fiul lor pleacă, pentru totdeauna, din România. Sosiți cu pașapoarte turistice la Paris, cer azil politic.
În februarie 1978, Paul Goma începe să scrie cartea de mărturii Culoarea curcubeului care va fi publicata în anul următor, la Seuil, în franceză.
Între 1981 și 1990, Securitatea a pus la cale mai multe atentate împotriva lui Paul Goma, printre ele, celebra „L̕Affaire Tanase-Goma”, din 1982, recunoscute public chiar de Ion Iliescu cu prilejul decorării postului Europa liberă.
În 1996, Paul Goma este decorat de Ungaria prin ambasadorul său la Paris, cu prilejul comemorării a 40 de ani de la Revoluția Maghiară cu care Paul Goma s-a solidarizat.
În România nu i-au fost recunoscute niciodată, oficial, meritele și nu a fost niciodată decorat.
Sursa: Adevărul
Andreea Buliga
