Jaful reușit de la Monetăria Regală a Spaniei a ridicat ștacheta pentru serialul ”Fabrica de Bani” (cunoscut ca și ”La casa de papel” în limba spaniolă), ajutându-l să devină cel mai popular serial într-o altă limbă decât engleza, de pe platforma de streaming Netflix.
Toți ochii sunt ațintiți asupra celui de-al patrulea sezon al serialului, în care se desfășoară cea de-a doua parte a jafului de la Banca Spaniei, astfel miza este mai mare ca niciodată. Sezonul trecut i-a surprins pe ”El Profesor” (Alvaro Morte), creierul proiectului, pierzând controlul asupra operațiunii, și pe Nairobi (Alba Flores) sângerând din cauza glonțului primit în timp ce își privea copilul aflat în custodia autorităților de pe fereastra Băncii Spaniei. În acest sezon, nivelul adrenalinei va atinge din nou cote maxime, dar nu atât de liniar precum în părțile anterioare ale serialului.
În acest sezon, planul după care a fost conceput jaful nu îi aparține Profesorului, nu este atât de atent conturat și există mult mai puține reguli, comparativ cu primul. Raquel Murillo (Itziar Ituño) se află în custodia autorităților, iar niciuna dintre cele opt personaje aflate în Banca Spaniei nu este capabilă să fie un lider bun. Mai mult decât atât, este greu de spus dacă membrii noi ai bandei sunt în stare să execute jaful. Sentimentele pe care le oferă acest nou sezon sunt anxietatea, curiozitatea și suspansul, chiar dacă nu există un element concret care să te țină ancorat în poveste. Protagoniștii jafului par a fi uitat noțiunea timpului, iar din această cauză este foarte ușor să îți pierzi interesul în unele momente. Din fericire, situația se redresează, iar suspansul crește treptat după un anumit punct de turnură al situației.
Scenariul non-linear nu este suficient pentru a alimenta situația de criză în care se află personajele, acesta având rolul de a rupe tiparul tensiunii acumulate în prezent. Pe de altă parte, efectele vizuale îi capturează pe telespectatori, proiectându-i în cele mai exclusiviste locații din lume. Scenele în care se încearcă o incursiune în timp au rolul de a plasa acțiunea pe mai multe planuri, îmbinând diversitatea locurilor în care au calătorit personajele cu frumusețea arhitecturii Băncii Spaniei, în interiorul căreia își pun în aplicare planul. Unul dintre personajele căzute în dizgrația publicului, Berlin (Pedro Alonso), apare în scenele în care se face încursiunea în timp. Rolul de lider care îi aparținea acestuia îi este cedat unui bun prieten, Palermo (Rodrigo De la Serna) care eșuează lamentabil, punându-și egoul pe primul plan.
Avem de-a face cu unele dintre cele mai puternice personaje, dar sentimentul de noutate pe care nebunia acestora l-a oferit în sezoanele anterioare a început să se estompeze, fiind treptat înlocuit cu previzibilitatea. Sezonul cu numărul patru o aduce în scenă pe Alicia Sierra (Najwa Nimri), o polițistă aflată în ultimul trimestru al sarcinii, cu o poveste de iubire sfâșietoare care îi pune la îndoială capacitatea de a coordona operațiunea de negociere cu jefuitorii. Prin acest personaj, care refuză să joace după reguli, se încearcă restabilirea echilibrului dintre ceea ce fanii cunosc deja și elementul de noutate.
Momentele cheie sunt prăbușirea emoțională a Profesorului, alături de mărturiile lui Rio (Miguel Herrán) despre timpul pentrecut în custodia autorităților și de momentul în care unul dintre personajele cheie părăsește pentru totdeauna banda. Acțiunea ajunge la cote maxime în momentul în care șeful securității de la Banca Spaniei, Gandia (José Manuel Poga), reușește să evadeze și să facă ravagii în rândul membrilor bandei. La finalul celor opt episoade ale sezonului cu numărul patru, haosul continuă, producătorul show-ului, Álex Pina, lăsând loc de interpretări și speculații pe baza celor întâmplate.
Așteptările mele pentru ceea ce va urma vor fi mult mai ridicate, luând în considerare finalul brusc și semnele de întrebare cu care am fost lăsați în urma ultimul sezon.
Sursa: Unsplash
Denisa Ardelean
