Seria Jurnal de pandemie își propune să surprindă modalitatea prin care s-au desfășurat meseriile în perioada pandemiei COVID-19, incluzând provocările întâmpinate în fiecare sector de activitate și informarea cititorilor cu privire la principalele activități reprezentative domeniului vizat.
Dragoș Căvășdan deschide seria interviurilor Jurnal de pandemie, prin răbdarea cu care este obișnuit ori de câte ori lucrează cu copiii de la Southampton City Central Youth Football Club. Dragoș se descrie ca fiind o fire ambițioasă, comunicativă și cu intenții bune. Aceste calități l-au făcut să exceleze de-a lungul anilor în Anglia, unde în prezent este antrenor și președinte al Southampton City Central Youth Football Club.
Drumul către Marea Britanie nu a fost întotdeauna ușor, totul a început
„printr-o profesoară din liceu, o profesoară de filosofie cu care m-am înțeles foarte bine, m-a recomandat la o companie externă de consultanță care se ocupă cu trimiterea studenților în străinătate și trimiterea elevilor din liceu în facultăți în străinătate. Anglia părea cea mai bună variantă.”
⚽ În ce moment ai început să te gândeşti că poţi deveni antrenor?
Eram în țară și am jucat un pic fotbal pentru o echipă de juniori din județ și am văzut cum merg treburile, am văzut cum este privită activitatea, cum sunt priviți oamenii din jurul industriei/domeniului. Momentul cheie a fost când am fost la un antrenament, era zăpada până aproape de genunchi, am fost singur și nu știam că antrenamentul s-a anulat, eu eram gata să fac antrenament și pe zăpadă.
⚽ Care sunt principalele provocări cu care te-ai întâlnit?
Prima dificultate și cea mai mare este că nu am jucat fotbal, iar acesta este un argument, după părerea mea, nu chiar bine fondat și se folosește în fața oamenilor ca mine, care-și încep activitatea de foarte tineri. La 16 ani am început să învăț să practic, să mă documentez, și-atunci credibilitatea este pusă sub semnul întrebării. Una din provocările pe care le-am mai întâlnit sunt părinții care se implică prea mult, care dictează de la marginea terenului, care vin cu păreri, opinii pe care tu nu le ceri și sincer nu ai nevoie de ele. Este foarte important ca ei să înțeleagă că antrenorul e acolo să antreneze, președintele e acolo să-și desfășoare activitatea, copilul e acolo să joace, să se simtă bine, să se distreze, să învețe și să se dezvolte.
Dragoș vorbește cu mult drag despre copiii pe care îi antrenează și i se înmoaie vocea în momentul în care ne propunem să realizăm portretul unui potențial candidat al academiilor de fotbal:
„dacă poți să-i faci să înțeleagă că dezvoltarea lor individuală este cel mai important lucru, în momentul în care ei înțeleg asta: tu trebuie să te dezvolți, tu trebuie să fii mai bun ca tine de ieri, vor crește. (…) Totul e despre ei, iar cu cât ei progresează și observă că progresează prin tine, poți să îi îndrepți spre reușită.”
⚽ Ce criterii folosești în depistarea potențialului?
✔️ Tehnic, ceva ce din păcate nu prea mai există astăzi, nu se mai joacă fotbal pe stradă, nu se mai joacă fotbal prin parcări și prin parcuri cu tot felul de dâmburi și tot felul de capcane, dar (n.a. copilul) trebuie să fie foarte bun cu mingea și motivul pentru care am menționat acest tip de fotbal este pentru că îți dezvolți foarte bine controlul mingii.
✔️ La fizic nu mă uit pentru că vorbim de copii de 10-11 ani și chiar 14 ani. Deci fizic poate un pic de mobilitate pentru că îi văd pe copiii de 7-8 ani care se cațără, se urcă și este bine că le dezvoltă mobilitatea, e un aspect care poate fi dezvoltat la vârsta asta, dar nimic foarte serios sau fundamental.
✔️ Social trebuie să fie de treabă, trebuie să fie „easy-going”, cum zic englezii, trebuie să fie abordabili, să fie deschiși la discuții, să fie entuziasmat de copiii noi (de exemplu, care vin în echipă), nu ar fi o problemă dacă nu e pentru că sunt copii introvertiți care probabil nu ar arăta ce am menționat eu, dar astăzi ar fi un avantaj.
✔️ Psihologic: este greu să găsești un copil de 12 ani care îți vine extraordinar de încrezător și motivat, pentru că au alte gânduri, cine știe ce s-a întâmplat acasă, la școală și ei sunt afectați de ce se întâmplă în jurul lor.
⚽ Care crezi că este raportul muncă versus talent?
La început de carieră, culmea va conta talentul și din păcate lumea se uită mult la talentul și potențialul existent acum. Foarte mulți antrenori, căutători de talente și părinți observă doar ce se vede acum, nu observă ce s-ar putea vedea în viitor, ceea ce e complex. Dar dacă ai putea să vezi potențialul unor copii pe care-i percepi acum ca fiind submediocri, dacă ai un antrenor și resursele potrivite, dacă el muncește mai mult decât alții, îl poți duce la același nivel la care ajunge și acel băiat talentat. În special recrutarea la academiile mari și la echipele mari și importante de juniori din țările importante (Anglia, Germania, Olanda) își fac recrutarea în funcție de fizic și oricât de talentat ești, dacă nu ai fizicul de care ei au nevoie e greu să te ia, prin urmare un băiat care nu-i așa talentat, dar muncește fizic foarte mult va putea avea șanse mai mari.
Pandemia i-a oferit ocazia lui Dragoș să vizioneze documentare (Take Us Home: Leeds United, All or Nothing: Tottenham Hotspur, The Last Dance), să citească (în special autorul Orhan Pamuk), încercând să-și mențină stilul de viață echilibrat
„am reușit să mă țin activ cât de cât, am sărit coarda în fiecare zi, abdomene, flotări, chestiile normale pe care oricine poate să le facă fără echipament și le recomand pentru că mergând la sală, mergând la înot, mergând la box, poate sunt diferite exercițiile pe care omiți.”
⚽ Ce impact a avut pandemia Covid-19 asupra copiilor pe care îi antrenezi?
Toată lumea a fost dezamăgită și supărată, mai ales că am stat acasă mai mult decât ne așteptam, iar toate organizațiile guvernamentale, nonguvernamentale, companiile private, toți au pus chiar sub semnul întrebării motivul pentru care fotbalul de copii a fost interzis așa de multă vreme. Dar partea bună (și trebuie să vedem și partea bună) este că vor reveni mereu la antrenament cu ambiție și dorință mai mare, vor fi mai flămânzi de antrenament. Cel puțin, din câte am observat eu, poate fi un rău necesar pentru că vor duce lipsă atât de mult încât nu vor mai lipsi de la antrenamente. Ei vor pune antrenamentele ca o prioritate și e foarte bine.
⚽ Cum v-ați desfășurat activitatea perioada aceasta?
În primul rând, toate ședințele clubului, tot ce înseamnă întâlniri, tot ce înseamnă socializare a fost online prin platformele pe care le-am avut la dispoziție, în al doilea rând metodele de plată către, din afara și dinspre club sunt online, prin intermediul cardurilor, bank transfer, voucher codes, deci am am scos hârtiile din circulație, să spunem așa. Am folosit platformele și pentru a face antrenamente, dar nu sunt adeptul, nu îmi plac absolut deloc, dar ca să-i ții pe copii cât de cât împreună și cu un fel de activitate: le dai anumite provocări, le dai anumite clipuri, anumite materiale peste care să se uite și pe care le facă în timpul liber. Cu părinții la fel, am încercat să-i ținem implicați și să mai avem ședințe de socializare, pur și simplu de a povesti ce se mai întâmplă.
⚽ De ce îți este cel mai dor?
Să mă duc la un meci cu toată lumea pe stadion. Va fi necesar să se reîntoarcă la normalitate și la cum a fost înainte, în al doilea poate fi înotul, chiar mi-e dor de înot (a fost interzis foarte mult, după care a fost readus puțin, după care l-au interzis iarăși perioada asta). Iar al treilea probabil ar fi ca întâlnirile și discuțiile pentru club să le ai față în față (tot ce înseamnă întâlniri, discuții, conferințe, workshopuri, seminarii, facultate).
⚽ Ce planuri ai în viitor (dacă condițiile vor fi ca înainte)?
Momentan trebuie doar să-mi termin masterul, să-mi dezvolt clubul, să-mi dezvolt copiii, și să-i duc la academii mai mari, să lucrez îndeaproape cu scouteri și cu impresari pentru potențiala lor carieră. Cred că ar fi aceleași lucruri, doar că făcute față-n față.
Mădălina Pîrlog
Sursa foto: Arhiva personală Dragoș Căvășdan
