Cu toții depindem de timp. De cele mai multe ori uităm de mecanismul timpului, deși suntem dependenți de el. Paul Tudor Turc este fascinat de mecanismul unui ceas de la vârsta de 16 ani. De atunci s-a decis să-și dedice timpul său reparând ceasuri. Este vorba despre cel mai tânăr ceasornicar din Cluj, de lângă gară, pe strada Burebista nr. 12-14, Cluj-Napoca.
„Ceasornicăria am învățat-o pe cont propriu. Eram curios, eram fascinat de mecanismul unui ceas și am zis că de ce să nu încep să aflu mai multe. Foarte multe ceasuri am stricat la început până m-am învățat, dar după ce am reparat un ceas a fost cea mai mare bucurie pe care am avut-o.”
Pasiune nemoștenită
„Nimeni din familia mea nu a fost ceasornicar, nu pot să zic că am moștenit pe cineva. Fiind student la facultate în Cluj, am vrut să lucrez. Știam eu unele lucruri despre ceasornicărie, dar nu la un standard foarte ridicat. M-am convins singur că trebuie să găsesc un spațiu pentru o ceasornicărie și cam după o săptămână mi-am găsit spațiul în care lucrez.”
Paul a absolvit teologia și din primul an de facultate a hotărât să-și urmeze în paralel și pasiunea pentru a repara ceasuri.
„Acum sunt ceasornicar, îmi place ceea ce fac, în fiecare dimineață când vin la servici, vin cu plăcere. De abia aștept… mă gândesc de pe drum ce ceasuri am de reparat pentru următoarea zi și ce lucrări trebuie să fac”.
Teologia rudă cu ceasornicăria?
„Eu mă văd la 70 de ani reparând ceasuri și să fiu preot. Abia aștept să mă fac preot. Am făcut facultatea din pasiune, nu am fost trimis de nimeni. Ceasurile sunt o pasiune, dar pasiunea mea mamă este teologia. La mine meseria va fi ceasornicăria. Dar vreau să am și o meserie și o chemare. Meseria să fie ceasornicăria și chemarea să fie preoția”.
Paul a mărturisit că nu i-a fost deloc ușor să facă față.
„Am terminat facultatea de teologie, am absolvit. A fost foarte greu pentru că trebuia să am prezențe la cursuri, la seminarii, activități, practici și multe altele. Am avut un prieten care m-a mai ajutat, dar cel mai mult am dus singur. A fost și greu, dar a fost și frumos”.
„Nu știu să fac altceva”
Paul ne-a spus că oricât de mult ar repara ceasuri, nu apare plictiseala.
„Asta e frumos la ceasornicărie: tot timpul descoperi un alt mecanism cu o altă problemă și trebuie să găsești o rezolvare pentru tot. E frumos pentru că tot timpul e o provocare. Orice faci, tot timpul trebuie să te aștepți la neprevăzut.”
A terminat facultatea și între timp a obținut un certificat de absolvire a cursurilor de ceasornicar. Ceea ce îl motivează să meargă înainte și să se dezvolte în acest domeniu este mulțumirea venită din partea clienților și provocarea pe care o presupune această meserie.
Paul este de părere că seriozitatea e mult mai mult decât talentul. Pe viitor își dorește să se dezvolte și să aducă pe piață noi modele de ceasuri pentru toate categoriile de vârstă.
– Nicoleta Algeorge
