Societatea românească se confruntă în prezent cu un fenomen evident al dezinteresului față de lectură. În timp ce majoritatea elevilor abandonează cartea în favoarea calculatorului, într-un colț de țară mai există și copii care și-ar dori să citească, dar nici sistemul și nici părinții nu le pot asigura necesarul pentru formarea unei culturi generale roditoare.
La poalele Munților Gilău, pe râul Căpuș, în partea de vest a județului Cluj, la 25 km de Cluj-Napoca și de Huedin se află localitatea Căpușu Mare. Localitatea are circa 3000 de locuitori între care români, maghiari, nemți și romi. La aproximativ un kilometru de la intrarea în sat se află școala gimnazială Căpușu Mare. Iniţial şcoala a fost doar pentru linia maghiară, iar din 1962 s-a construit, pe lângă cele două corpuri de clădiri, aparținând Bisericii Reformate, și o clădire nouă. De atunci, la școala gimnazială din Căpușu Mare funcționează în paralel secția română și secția maghiară.
Clădirea adăposteşte 87 de suflete, dar de școala gimnazială Căpușu Mare aparțin și alte școli și grădinițe din alte sate: Dângău, Agârbiciu, Căpușu Mic sau Dumbrava. O încăpere mică, în care cu greu ar încăpea 20 de oameni, servește drept bibliotecă. Biblioteca a fost înfiinţată odată cu școala, dar numărul de cărți folositoare este foarte mic. De aproximativ 5 ani biblioteca nu a mai primit cărți. Profesorii au făcut numeroase cereri la biblioteci, care au promis că atunci când vor exista cărți în plus, vor fi donate. Cu toate acestea, până azi, nicio bibliotecă nu a donat vreo carte școlii din Căpușu Mare.
„Primăria și consiliul local ne sprijină cât pot, dar nici ei nu prea au fonduri”
explică doamna director Buda Oana Cornelia.
La biblioteca școlii, copiii vin zilnic să împrumute cărți. Aceștia împrumută în special ce este obligatoriu, în programă, ca de exemplu Caragiale, Eminescu sau Sadoveanu, însă cele cinci volume ale lui Caragiale nu sunt suficiente pentru toți elevii care ar trebui să citească operele marelui autor. Elevii vin și împrumută cărți și pentru frații lor mai mici, după cum ne mărturisește bibliotecara, dar numărul de cărți pentru copiii din învăţământul primar este mai mult decât redus.
„Principala problemă este reprezentată de lipsa cărților, iar cărțile pe care le avem sunt vechi și nefolositoare. O altă mare problemă este spațiul.Nu avem o sală mai mare unde să punem cărțile și să fie la vedere”
ne spune bibliotecara școlii Szilagyi Izolda, în timp ce ne arată care sunt cărțile folositoare elevilor. Aceste cărți nu reprezintă nici măcar 25 % din totalul cărților, restul sunt vechi și nefolositoare, ținute doar pentru decor.
Cu toate acestea, școala din Căpușu Mare încearcă să întreprindă activități prin care să stârnescă intersul elevilor. Sub atenta supraveghere a două profesoare, una de limba română și cealaltă de limba maghiară, copiii sunt îndrumați spre cercuri de lectură. Deși este cadru didactic de doar trei luni la școala din Căpușu Mare, doamna profesoară Filip Daniela, încearcă să îi motiveze pe copii să citească.
“Vineri facem doar oră de lectură și niciodată copii nu au zis că nu vor, dimpotrivă întreabă ce le aduc, ce citim astăzi, sunt foarte interesați. Pentru a ne descurca uneori xeroxăm câteva pagini, întrucât volumele nu sunt suficiente și este foarte greu să citească doar unul și restul să nu aibă cărțile în față, astfel că încercăm să ne descurcăm cum putem”
spune cadrul didactic.
Doamna profesoară ne-a mai spus că mulți elevi nu au fost niciodată la o librărie sau la o lansare de carte, întrucât distanța este un impediment. O altă profesoară ne mărturisește că aproximativ 30% din elevi nu au televizor acasă, iar dacă au, nu pot urmări decât canalul de Televiziune Română, întrucât în gospodării nu există cablu tv.
„Ar fi foarte bine să avem calculatoare în bibliotecă și să-i ajutăm pe copii să se orienteze, întrucât sunt elevi care nu au acasă un calculator. Mai mult decât atât, am putea lista poezii, dacă manuale nu sunt”
completează bibliotecara școlii, doamna Szilagyi.
La școala din Căpușu Mare există elevi foarte buni. Unul dintre ei este Fabian. Lui Fabian îi place foarte mult să citească, să scrie şi să povestească. Fabian este talentat nu doar la limba română, ci şi la alte materii, cum ar fi matematica sau istoria. Doamna director Buda Oana Cornelia ne spune că se afla de 10 ani în această şcoală, iar în 10 ani nu a mai întâlnit un copil ca şi Fabian. În prezent, Fabian scrie un manuscris cu care va participa la două concursuri naţionale.
Un alt copil pasionat de lectura este Natalia. Ea ne mărturisește că îi plac cărțile de aventură și cele fantastice, iar cartea ei preferată este „Care-i faza cu cititul”. De curând, Natalia a aflat de campania lansată de studenții de la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative și ale Comunicării (FSPAC), pentru mărirea fondului de carte în biblioteca lor. Ea îi apreciază foarte mult pe studenții de la FSPAC, pentru actul lor de caritate „Mi se pare foarte drăguț din partea lor că încearcă să ne ajute să ne dezvoltăm biblioteca”, ne spune aceasta. Natalia crede că o carte este mai bună decât un film, întrucât fiecare își poate imagina personajele, cum să arate și, de asemenea, fiecare poate extrage ceva special pentru el, ca de exemplu o învățătură.
O altă elevă răsfoiește paginile unei cărți în fața raftului. O chemă Angela și consideră că mulți copii pierd foarte mult timp în fața calculatorului, pe Internet, și ar fi foarte frumos, spune Angela, dacă ar găsi ceva pe gustul lor să citească. Ea consideră că, ai ei colegi, care nu sunt preocupați de lectură, ar putea începe cu niște cărți mai mici, apoi, sigur le-ar veni pofta de citit.
Cadrele didactice ne mărturisesc că studenții de la FSPAC au bucurat multe suflete prin actul lor de caritate, dar doamna director ne spune că uneori e foarte dificil.
„Degeaba avem noi voinţa, dacă nu avem şi susţinere. La un moment dat avem impresia că ne luptam cu morile de vânt. Suntem prinşi la jumătate de drum: între cerinţa societăţii, care ne cere să ne modernizăm şi neputinţa noastră de a oferi copiilor ce ştim că ar trebui să le oferim. Copiii din mediul rural sunt şi copii dezavantajaţi de poziţia în care se află şi nu este vina lor că s-au născut într-un vârf de munte din Dângau”
încheie aceasta.
Așadar, în mod paradoxal, interesul acestor copii contrastează cu dezintersul societății față de lectură. Mulți ar spune că cititul în spațiul românesc nu mai are nicio valoare, însă vedem că există și locuri în care elevii își doresc să citească, dar, din păcate, nimeni nu le poate oferi bucuria de a avea o bibliotecă adevărată. Nimeni nu știe cine se face vinovat pentru acest lucru, poate că nici nu se va afla niciodată, dar cert este că valorile trebuie prețuite și șlefuite, atât timp cât există.
– Ramona Sion
