Pentru absolveții clasei a 12-a ziua de ieri a fost una plină de emoții, de amintiri și de lacrimi. Unica generație care și-a luat rămas bun din fața camerei de filmat, a celebrat ieri absolvirea anilor de liceu, o zi cu o încărcătură emoțională foarte mare pentru majoritatea liceenilor.
Am vorbit cu câțiva absolvenți care au fost dispuși să împărtășească acele trăiri cu mine.
Alin este absolvent al Liceului Economic „Nicolae Titulescu”: „Nu am simțit acea emoție a absolvirii!”
„Pentru mine, ziua în care am pus capăt unei etape atât de importante din viața mea nu a avut o încărcătură emoțională prea mare. Nu am putut să-mi văd colegii și profesorii și nu am avut ocazia să-mi iau rămas bun de la aceștia așa cum se cuvine. Noi ne-am împărtășit gânduri bune în mediul online, singurul loc în care ne mai întâlnim de câteva luni încoace. Mi-ar fi plăcut să ne bucurăm la fel ca absolvenții anilor trecuți, de festivitate și banchet, însă contextul în care ne aflăm nu ne-a permis.”
Alexandra este absolventă a Colegiului de Artă din Baia Mare: „M-am simțit de parcă plec de acasă. A fost o absolvire <<în familie>>”
„Pentru noi, ziua absolvirii a fost practic anulată, dar n-am putut să plecam de acolo fără să facem un final ca la carte (măcar pe jumatate). Nu am mai primit diplomele de față cu părinții, nu ne-am prezentat în sala de spectacole și nu am defilat prin școală cântând „Gaudeamus Igitur”, conform știutei tradiții, dar am mers oricum la scoală și am cântat în fața liceului. Ne-am oprit în parcarea din apropiere și am cântat „Gaudeamus Igitur” și „Ani de liceu”. Au ieșit unele doamne de servici, au ieșit profesorii care erau în școală și a venit directoarea, felicitându-ne pentru perseverență și dedicare.
A fost greu să plecăm fără să facem nimic, mai ales că mulți dintre noi suntem acolo de 12 ani. Sincer până în data de 29 nu m-am simțit ca o absolventă, dar în 29, văzându-i pe colegi, pe dirigintă, toți cu lacrimi în ochi, m-a cuprins emoția. Cu lacrimi în ochi ne spuneam gânduri frumoase. M-am simțit de parcă plec de acasă. A fost o absolvire <<în familie>>. Poate nu am avut un final de liceu ca toată lumea, dar a fost mai intim și mai sincer, din punctul meu de vedere.”
Antoniu Pop este absolvent al Colegiului Național „Mihai Eminescu”: „Am fost o generație specială, cu un final special!”
„Ziua absolvirii a fost una emoționantă și totodată alimentată de un sentiment de frustrare, din cauza situației actuale, suntem prima generație care nu a reușit să se bucure așa cum se cuvine, de ultimele clipe din, probabil, cea mai frumoasă perioadă a vieții. Deși nu a existat o festivitate propriu-zisă, ziua absolvirii a fost plină de emoție, emoție alimentată și de mesajele de încurajare și <<despărțire>>, primite de la colegi și profesori.
Am susținut ultima oră de dirigenție pe platforma ZOOM, o platformă care, în ultimele luni, a devenit sala noastră de clasă. Din păcate, sentimentul absolvirii nu este împlinit. Totul s-a încheiat subit și noi, elevii clasei a 12-a E, nu reușim să percepem faptul că această perioadă a luat sfârșit. Sunt convins că, după ce restricțiile vor fi ridicate, o să ne reîntâlnim și o să umplem golurile lăsate de lipsa ultimelor trei luni de liceu, de lipsa festivității de absolvire și de lipsa banchetului.
Am fost o generatie speciala, cu un final special!”
Deși unii au petrecut departe de ceilalți, gândurile bune și lacrimile nu au lipsit de pe fețele nimănui. Momentul a fost important pentru toți, absolvenții bucurându-se împreună, chiar și în contextul pandemiei.
Sursa: Getty Images
Oana Șuteu
