Comemorarea trecerii în neființă a maestrului Adrian Păunescu a avut loc, în acest an, în municipiul Zalău. Spectacolul Remember Cenaclul Flacăra – Adrian Păunescu a fost găzduit de Casa de Cultură a Sindicatelor și organizat de Primăria Municipiului Zalău și Casa Municipală de Cultură.
Seara a debutat cu celebrele melodii Și totuși există iubire și Tu, Ardeal, cântate de toți cei care au urcat sâmbătă pe scenă, adică de foști membri ai Cenaclului, dar și de artiști care nu au făcut parte din acea familie spirituală: Andrei Păunescu, Magda Pușkaș, Emeric Imre, Rareș Suciu, Vasile Mardare, Valentin Moldovan, Elena Unc și Alin Georgescu.
Dragii noștri, nu este o întâmplare că suntem aici în 5 noiembrie. Astăzi sunt șase ani de când poetul, tatăl nostru spiritual – al meu și biologic, dar și al altor copii, biologic – a murit. Noi am fost foarte mulți copii ai lui Adrian Păunescu, pentru că el i-a considerat copii pe toți scriitorii, pe toți folkiștii, pe toți ziariștii, care au dorit să fie lângă el. Desigur, de preferat în timpul vieții. De aceea suntem aici, ca să marcăm acest moment, șase ani de la trecerea lui, prin ceea ce a rămas viu după opera semnată Adrian Păunescu
spune Andrei Păunescu.
Nici locul nu este ales la întâmplare. Acesta se leagă de viața marelui poet în mod indirect, prin părinții săi, care au o trăit o bucată din tinerețe aici.
Nu este întâmplător că suntem la Zalău. În primul rând, am fost invitați să venim aici de multă vreme, am avut timp să pregătim seara și, dacă mă duc în urmă, la originea familiei noastre, aici s-au cunoscut, în Solona Surduc, bunicii mei (…) care, ca tineri învățători, au fost în Salaj și, pentru că era război, n-au stat prea mult aici (…)
a adăugat Andrei Păunescu.
După reuniunea inițială, artiștii s-au împărțit în recitaluri individuale, duete sau grupări mereu în schimbare, îmbinând muzica cu arta poeziei sau a discursului. Această alternanță poezie-muzică a surprins întocmai esența fostului Cenaclu și a amintit oamenilor de marele poet Păunescu, care odinioară stătea la microfon și recita versuri nemuritoare, urmate de vocea soliștilor de pe scenă.
Timp de patru ore, cât a durat întregul spectacol, s-au cântat melodii ce cuprind o arie largă de teme. De la dragostea de cuplu la dragostea de părinți – printre care s-a numărat și Haide mamă, haide tată, cântec despre părinții lui Adrian Păunescu – la cele despre natură, despre țară și dreptatea socială, cântece patriotice și despre iarnă. Magda Pușkaș i-a propus publicului chiar o întoarcere în anii de început ai vieții, prin îndemnul haideți să ne jucăm puțin de-a copilăria și prin melodia Să trosnească lemne-n foc.
Printre cântecele celebre interpretate se numără: Iarnă în Ardeal (AUDIO), Țiganca de la semafor, Copaci fără pădure, Păpușarii (AUDIO), Mi-e bine, mi-e jale, Amor cubist, Iobag la patron, iobag la stat, Las-o să plece, Romanța vieții.
Cu toate acestea, melodiile care au făcut ca publicul să se ridice în picioare și să aplaude și care l-au îndemnat pe Andrei Păunescu să afirme că spectacolul s-a mutat acolo, nu aici, sunt cele patriotice: Tu, Ardeal; Doamne, ocrotește-i pe români; Capul lui Mihai Viteazu; Jurământ la Putna.
Totodată, Andrei Păunescu a afirmat că tatăl său a fost scriitorul și omul cetății pentru România Mare. Și că, dacă acesta n-ar fi fost om, ar fi vrut să fie noroi pe tălpile țăranilor care mergeau la Alba Iulia pentru Marea Unire.
Despre ceea ce a însemnat Adrian Păunescu pentru români și pentru ea, personal, a vorbit și Magda Pușkaș, care a reamintit despre importanța averii culturale și spirituale lăsate de poet posterității.
Îi mulțumim lui Andrei că s-a gândit la noi, vă mulțumim dumneavoastră că suntem împreună să comemorăm această zi, să ne gândim cu pioșenie și cu dragoste la poetul care ne-a înfrumusețat și ne-a înnobilat viețile cu poezia extraordinară și cu spiritul extraordinar. Să știți că a fost o onoare să stau alături de familia Păunescu (…) o familie extraordinară, o familie bogată în spirit și în tot ce avea de dăruit lumii, am fost frați de cruce, am fost tată și fiică, am fost soră.
afirmă Magda Puskaș.
Publicul a fost numeros, numărând câteva sute de oameni dornici de a lua parte la o rememorare a ceea ce însemnat cândva marea familie a Cenaclului Flacăra.
Văd în sală oameni care încă nu erau născuți când Cenaclul exista. Cred că nici părinții lor nu erau născuți. Dar vedeți cum trece prin timp o cultură bună, o cultură cu mesaj. Asta a făcut Adrian Păunescu, asta a fost Cenaclul Flacăra. O parte de cultură care spune că e frumos să iubești părinții, țara, dreptatea socială, cuplul, și asta nu are termen de valabilitate. Chiar dacă în topurile de astăzi, piesele Cenaclului poate că nu sunt sus – și nu sunt sus – poate că în vânzările de astăzi nici nu contează folk-ul, dar știți ce? Piesele astea sunt vii și astăzi…
continuă Andrei Păunescu.
Programul de comemorare a lui Adrian Păunescu a început pe data de 3 noiembrie la Timișoara și urmează o serie lungă de alte spectacole prin țară.
– Cristina-Elena Talpoș
