Un amestec de factori sociali, demografici și epidemiologici a ținut șomajul la rate mici deși coronavirusul a afectat economia deja slăbită a țării.
Când pandemia de Covid-19 a lovit Japonia, Mari Nagata, o mamă singură care lucrează într-un restaurant, a început să-și facă griji legate de viitorul locului ei de muncă. Ca urmare a virusului, școlile s-au închis, iar Mari Nagata a început să se gândească la ce se va întâmpla cu copiii dacă ea s-ar îmbolnăvi.
Un singur lucru de care Mari Nagata nu a trebuit să-și facă griji a fost stabilitatea locului ei de muncă, spre deosebire de angajații din aceeiași industrie în Statele Unite care au rămas în șomaj tehnic.
,,Am putut să mă relaxez și să-mi iau zile libere pentru a avea grijă de copii” a spus Mari Nagata, 38 de ani, director adjunct la un restaurant de tip takeout din Tokio.
Pandemia a devastat economia în jurul lumii, închizând afaceri și întreprinderi, lăsând milioane de oameni, aflați în diferite domenii de activitate, șomeri. Cu toate acestea, căderile au fost mult mai severe în unele țări față de altele, iar cel mai bun exemplu sunt Statele Unite ale Americii cu o rată de 15%, cea mai mare creștere de la Marea Criză Economică din 1930, în comparație cu Japonia care are o rată a șomajului de 2.6%, conform The Guardian.
Înainte de coronavirus, populația îmbătrânită a Japoniei, a reușit să creeze una dintre strânse piețe a muncii ale lumii. Până și acum, mulți angajatori întâlnesc dificultăți în a găsi muncitori. Japonia, spre deosebire de Statele Unite și China, a reușit să evite cât de mult posibil o creștere devastatoare în numărul cazurilor de coronavirus ceea ce le-a permis să-și păstreze economia deschisă. Autoritățile i-au rugat pe patronii companiilor să-și închidă temporar afacerile în mod voluntar în timpul unei stări de urgență care a durat o lună și jumătate care s-a încheiat în luna mai.
În Statele Unite, ,,când economia se înrăutățește, angajații sunt concediați unul câte unul, iar rata șomajului crește”, a declarat Tomohisa Ishikawa, directorul departamentului de Cercetări în domeniul Macroeconomiei în cadrul Institutului de Cercetare din Japonia. Pentru angajații japonezi, ,,concedierea este grea atât din punct de vedere psihologic cât și practic” mai spune Ishikawa. Companiile din Japonia sunt mai degrabă să-și prioritizeze angajații decât să-și mulțumească acționarii, concentrându-se pe sustenabilitatea companiei și nu pe obținerea profitului maxim, spune Naohiko Baba, economist japonez la Goldman Sachs.
,,În timpul perioadelor bune, companiile acumulează profitul prin restricțiile în creșteriile salariilor, astfel în perioade mai grele, companiile nu sunt obligate să concedieze angajați folosind acele restricții strânse. În acest fel angajații au siguranța că au un loc de muncă stabil.”, mai declară Naohiko Baba.
În Japonia, ideea de bază într-o companie este că angajaților li se va oferi un loc de muncă stabil, în cele mai multe cazuri pe viață, în schimbul orelor peste program, câteodată unele dintre cele mai lungi din lume, conform CNBC.com. Încălcarea acestui principiu afectează semnificativ reputația unei companii. În martie, rețelele sociale în Japonia au explodat după ce angajatorii unei companii au anulat contractele de muncă pentru 21 de proaspeți absolvenți din cauza pandemiei de coronavirus. De la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, s-au acumulat mai multe prevederi legale care prevăd faptul că angajatorul va face concedieri doar în cazul în care nu are de ales. Datorită acestei idei, mii de locuri de muncă au fost protejate în această perioadă.
Spre exemplu, angajatorul Marei Nagata, Soup Stock Tokyo, s-au dedicat păstrării tuturor angajaților, cât și menținerea salariilor intacte. În următoarea lună, când autoritățile japoneze i-au rugat pe angajați să stea acasă, iar pe patroni să scurteze orele de lucru, compania i-a pus pe Mari Nagata și alți 1,600 de angajați în poziția de șomeri. Însă, legea permite angajaților să beneficieze de 60% din salariul întreg în timpul în care nu lucrează.
Pentru mai mult de o lună, Mari Nagata a stat acasă, participând la diverse videoconferințe pe tema revenirii la normal. Și-a folosit timpul și pentru a avea grijă de cei doi copii ai ei. Soup Stock Tokyo s-a reprofilat pe ideea de delivery (livrare la domiciliu), astfel încât ca afacerea să continue. La mijlocul lunii mai, autoritățile au ridicat starea de urgență, iar Mari Nagata s-a întors la muncă în regim normal. Însă nu toată lumea a fost atât de norocoasă. Pentru Sayoko Hirano, 29, o dansatoare de balet din Tokyo, intrarea în șomaj a însemnat că salariul ei, deja modest, a trebuit să fie tăiat.
,,Sunt plătită deși nu lucrez, deci nu am de ce să mă plâng, cred că multă lume simte la fel.”, spune Sayoko Hirano.
Protecția locurilor de muncă oferită de către Japonia, este un exemplu pentru companiile care s-au bazat pe obținerea profitului maxim și nu pe siguranța angajaților, spune Naohiko Baba, economist în cadrul Goldman Sachs.
,,Cred că în următorii ani, un număr mare de oameni vor spune că: Deși am criticat Japonia pentru o piață a muncii inflexibilă, sunt câteva beneficii majore care vin cu acest sistem”, a mai spus acesta.
Sursa: Noriko Hayashi/New York Times
Denis Rus
