Diversitatea culturală înseamnă unicitate, uniune și dezvoltare. Asta urmărește și sărbătorirea zilei de 21 mai, stabilită la inițiativă Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură( UNESCO) pe 20 decembrie 2002.
Desfășurată în fiecare an pe 21 mai, Ziua Mondială a Diversității Culturale pentru Dialog și Dezvoltare sărbătorește nu numai bogăția culturilor lumii, ci și rolul esențial al dialogului intercultural pentru realizarea păcii și dezvoltării durabile. Adunarea Generală a Națiunilor Unite a declarat pentru prima dată această zi mondială în 2002, ca urmare a adoptării Declarației Universale din 2001 privind diversitatea culturală, recunoscând necesitatea de a
„spori potențialul culturii ca mijloc de realizare a prosperității, dezvoltarea durabilă și coexistența pașnică la nivel mondial.“, aflăm de pe site-ul UNESCO.
Această zi este o ocazie de a promova cultura și de a evidenția importanța diversității sale ca agent de incluziune și schimbare pozitivă. Reprezintă o oportunitate de a sărbători formele multiple ale culturii și de reflectare asupra modului în care acestea contribuie la dialog, înțelegere reciprocă și la vectorii sociali, de mediu și economici ai durabilității dezvoltării.
,,La 21 mai, Ziua Mondială a Diversității Culturale pentru Dialog și Dezvoltare, UNESCO încurajează oamenii din întreaga lume să se alăture nouă pentru a sărbători diversitatea culturală și să pledeze pentru modalități de a o proteja și promova în propriile lor comunități. În acest fel, toți vor fi incluși și nimeni nu va fi lăsat în urmă ”, este mesajul directorului general al UNESCO, Audrey Azoulay.
Câteva dintre evenimentele care vor avea loc cu ocazia acestei zile importane sunt:
- Webinar – Art-Lab pentru drepturile omului și ediția specială pentru dialog
- ResiliArt– Artiști și Creativitate dincolo de criză – Webinar
- Lansarea primei dezbateri ResiliArt– Transcultura din Caraibe, în cadrul Zilei Mondiale pentru Dialog și Dezvoltare
- ResiliArt Kenya
Am vorbit, în acest context, cu două persoane care au o cultură diferită pentru a le afla părerea și pentru a ne împărtăși puțin despre cultura lor.
Amira spune că nu a întâmpinat dificultăți în ceea ce privește integrarea socială.
,,Faptul că sunt de etnie diferită nu i-a oprit pe oameni să mă accepte în grupul lor. De obicei, când întâlnesc pe cineva nou, printre primele întrebări sunt: dacă țin și sărbătorile turcești, dacă știu să vorbesc în turcă, sau dacă sunt creștin ortodoxă sau musulmană. Raspunsul la aceste întrebări este că: nu, în familie nu țin sărbătorile turcești, dar la comuniatea turcilor sărbătorim împreună. Nu cunosc limba turcă la perfecție, dar mă descurc cât să pot purta o conversație cu cineva. Cât despre religia mea, eu sunt creștin ortodoxă după mama mea”.
Aceasta a vorbit puțin și despre sărbătorile cele mai importante ale turcilor.
,,Printre cea mai importantă sărbătoare a turcilor, sărbătorită anual şi de turcii dobrogeni, este Nevruzul. Musulmanii leagă momentul de Nevruz de naşterea lui Ali, fiul profetului Mohamed. Această sărbătoare începe cu o curăţenie generală, iar lumea aruncă în foc hainele vechi şi îşi cumpără altele noi, aceasta simbolizând că necazurile şi supărările se aruncă odată cu hainele vechi. Apoi, oamenii sar peste foc. Tinerii iau o creangă pe care o împodobesc cu ghiocei, cu batiste brodate, cu flori de primavară şi colindă din casă în casă să aducă Nevruzul, adică vestea primăverii. Sunt răsplătiţi cu dulciuri, prăjituri şi bănuţi, iar aceste mici daruri se numesc “nevruzie”.
Ramadanul este cea mai importantă sarbatoare musulmană. Ramadanul, a nouă lună din calendarul musulman, este sărbătorită ca luna în care Allah i-a revelat profetului Mohamed primele versete din Coran. Laylat al-Dadr, sau Noaptea Puterii, este considerată a fi data efectivă în care Coranul a fost dat profetului și, de obicei, se include în ultimele 10 zile ale sărbătorii. În timpul Ramadanului, credincioșii trebuie să se abţină de la mâncare, băutură și alte plăceri, din zori până la amurg. Eliminarea confortului cotidian are ca scop creșterea concentrării minţii asupra rugăciunii, spiritualităţii, a actelor de caritate și vizează totodată purificarea corpului și a minţii”, mai adaugă aceasta, evidențiind diferența sărbătorilor lor și unicitatea lor.
Florentina, de asemenea, nu a cunoscut comportamente discriminatorii.
,,Nu am avut mari probleme cu acceptarea de către ceilalți. Deși am auzit multe povești despre discriminare, eu am reușit să întâlnesc oameni minunați care nu au făcut diferențe, deși culturile noastre sunt diferite. Faptul că sunt grecoaică nu m-a împiedicat să mă comport la fel, nu am fost nevoită să îmi pun o mască”.
Despre una din sărbătorile importante de la ei, aceasta spune că:
,,Sămbăta dinaintea Duminicii Floriilor este cunoscută sub numele de “Sâmbăta lui Lazăr”, zi în care se face pomenirea minunii săvârşite de Hristos, prin învierea Dreptului Lazăr. Deosebit este obiceiul lăzăritului la Izvoarele, în județul Tulcea, acolo unde viețuiește cea mai compactă și mai veche comunitate de greci din Dobrogea. Vorbim despre un obicei puţin cunoscut în țară, atestat numai în şesul Munteniei şi sporadic în Dobrogea, înrudit tematic cu „Caloianul”. Cu o săptămână înainte de sâmbăta lui Lazăr, fetele comunității repetă cântecele, textul fiind adaptat în română, greacă și bulgară. Dintre fetele unei cete, una care are mai mult spirit de iniţiativă este aleasă „prima fată” („buianciu”). Se merge din casă în casă (fiecare ceată de fete cu partea ei de sat) şi se colindă. Cântecele povestesc despre moartea eroului, iar plângerea lui rituală îi va asigura învierea. Fetele de la Lazarel primesc ouă, făină și bani. La sfârșit se adună “la prima fată” și își împart în mod egal tot ceea ce primesc.”
Sursa: UNESCO, Pixabay
Georgiana Dănilă
