Seria Jurnal de pandemie își propune să surprindă modalitatea prin care s-au desfășurat meseriile în perioada pandemiei COVID-19, incluzând provocările întâmpinate în fiecare sector de activitate și informarea cititorilor cu privire la principalele activități reprezentative domeniului vizat.
Răzvan Dan este un tânăr jurnalist în cadrul redacției Cluj24.ro, unde prin entuziasmul care-l definește încearcă să acopere cât mai multe subiecte relevante publicului larg. Răzvan se descrie ca fiind o persoană dornică să-și ofere ajutorul și sfaturile persoanelor aflate în nevoie.
Dintotdeauna și-a dorit să știe totul și să fie primul care împărtășește oamenilor cele aflate, dar povestea lui Răzvan și a jurnalismului a început în casa a X-a, prin intermediul unei întâmplări la care a fost martor.
📋 Ce te-a determinat să alegi profesia de jurnalist?
Eram în clasa a X-a, era un accident în zona unde eram și m-a trimis prietenul meu, care îmi zice: „Du-te, fă niște poze și vezi ce s-a întâmplat, eu nu pot să vin, fii (un fel) de corespondent”. Eu, fericit că mă trimite, m-am dus acolo, am făcut poze, am vorbit cu poliția să-mi spună ce s-a întâmplat la accident și mi-a părut foarte interesant cum poliția mă bagă pe mine în seamă, un copil, și-mi spune tot. (…) cred că a fost pasiune din prima jurnalismul. Am pornit din nou cu ideea asta: Am făcut 12 ani fotbal, microbist de mic, toată familia iubitoare de sport și am zis:
„Dacă tot n-am reușit cu fotbalul, hai măcar să rămân în domeniu și să fac oarecum presă sportivă pentru că o să fiu în lumea sportului, în lumea fotbalului, și o să-mi fie o pasiune”. Dar uite că nu am rămas la sport și am ajuns să scriu generalist.
Răzvan urmează o facultate de profil (Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, specializarea Jurnalism), prin intermediul căreia a învățat ce înseamnă disciplina, continuitatea și munca din spatele materialelor:
„(…) acea muncă te face să transpiri și să urli că nu mai poți, dar care la final este o încoronare și îți oferă satisfacția interioară pentru a te trezi și în dimineața următoare să mai faci un material și mai bun”.
📋 Facultatea ce rol a avut în acest parcurs?
În primul semestru m-am simțit foarte ciudat la facultate, poate a fost și impactul până am reușit să mă acomodez, venind din altă lume, apoi am dat de câteva materii foarte interesante, cum ar fi Atelierul de presă scrisă cu domnul lect. dr. Viorel Nistor și mi-am dat seama că e foarte interesant și pe partea de text în presă. Eu am pornit tot timpul cu ideea de video, de vorbit în fața camerei, sincer nu era o pasiune de-a mea să scriu, îmi plăcea să scriu doar lucruri scurte, glume pe Facebook, nu texte complexe. După Atelierul de presă scrisă am ajuns să mă înscriu în diferite proiecte, cum ar fi UBB Radio Online, UBB TV sau Media Project, iar acolo am reușit să fac unele materiale interesante pe video (UBB TV și Media Project). Am învățat foarte multe lucruri la facultate pe care nu le știam despre presă, eu îmi imaginam presa într-un fel, dar de fapt era cu totul altfel, de la structură până la ce înseamnă etica în jurnalism, care este foarte foarte importantă și prea puțin se respectă în meseria asta.
Motivul pentru care Răzvan își iubește meseria și se trezește dimineața este reprezentat de faptul că
„fiecare zi este diferită, nu ai de-a face cu aceiași oameni (într-o mică măsură deoarece sunt aceiași oameni la IPJ, la ISU, sunt cazuri izolate), dar când zic că am de-a face cu oameni diferiți mă refer la povești diferite, nicio zi nu seamănă cu alta, să-i spunem așa. Nu știi ce urmează mâine și misterul îmi place foarte mult”.
📋 Care este linia dintre meseria de jurnalist și Răzvan care își exprimă părerile pe Facebook?
Pentru mine este o linie clară, pe profilul meu de Facebook sunt subiectiv – sunt Răzvan, în articolele mele sunt obiectiv – sunt Răzvan jurnalistul. Dar lumea nu vrea să-nțeleagă asta și foarte multă lume îmi spune că prin opiniile mele de pe Social Media oarecum reprezint și ziarul la care lucrez. Într-un fel e adevărat, într-un fel nu e adevărat. În momentul în care aș scrie în ziar opinia mea, da, reprezint 100% ziarul, dar în viața mea privată nu cred că ar trebui să am legătura cu ziarul. (…) Le scriu pe profilul meu și nu am primit în viața mea bani să scriu ceva și nu aș scrie pentru bani nimic pentru că și-ar pierde farmecul.
📋 Ce părere ai despre afirmația conform căreia un jurnalist trebuie să fie universal (să știe să folosească aparatura, să-și producă singur conținutul de la A-Z)?
Am o părere bună, mie-mi place și filmez, să editez și să scriu textul la un material (dar mai greu cu filmatul pentru că uneori ai nevoie să te filmeze cineva). Oarecum aș fi de acord cu afirmația și aș fi de acord să fac asta, dar cu mențiunea ca angajatorul să-și dea seama că aceste lucruri necesită timp și necesită nervi. (…) Intervine și partea financiară în momentul în care tu filmezi, tu editezi, tu scrii, tu faci munca a trei oameni, din punctul meu de vedere.
Răzvan descrie pandemia COVID-19 ca fiind una în care
„se formează o rutină, să stai în fața laptopului, să dai telefoane, să vorbești cu oamenii e ciudat pentru că, cel puțin pentru mine, munca de teren a fost puțină în ultima perioadă. E ciudat, îmi amintesc că mergeam la unele materiale pe teren la începutul pandemiei, când era starea de urgență, și treceam printr-un loc de vreo 5 ori în decurs de 2 ore și de 5 ori mă oprea poliția să-mi ceară adeverința, să mă-ntrebe ce fac”.
📋 Ce crezi că a însemnat această perioadă pentru colegii tăi, jurnaliștii?
Nu știu ce a însemnat pentru colegii mei mai în vârstă jurnaliști, dar cred că le-a fost puțin mai greu pentru că ei, lucrând o viață întreagă pe metoda clasică „ne vedem față-n față și vorbim”, cred că a fost puțin diferit în ideea în care majoritatea interviurilor pe care eu le-am făcut în pandemie au fost pe Zoom sau pe Google Meet și cred că pentru colegii mai vechi din presă această schimbare a fost mai dificilă. Nu a fost ușor nici pentru noi, dar nu vreau să mă gândesc cât de greu a fost pentru ceilalți, care toată viața au lucrat după o metodă.
📋 Care crezi că sunt avantajele unui jurnalism la distanță/online?
Sunt avantaje, ca toate lucrurile pe care le facem pe online, chiar și facultatea, avantajul e timpul (se economisește timp și resurse, financiare în primul rând pentru că pot să fac un interviu acum pe Zoom cu o persoană din alt oraș, ceea ce înseamnă nu mai trebuie să mă duc până-l acel oraș), dar e un avantaj care pe termen lung nu cred că ar fi benefic. Încă un avantaj ar fi atunci când ești invitat sau ai un invitat într-o emisiune TV, poți să-l pui în studio printr-o legătură video și mi se pare chiar ok cum arată, nu trebuie să fie în platou să vorbească cu tine.
În ceea ce privește calitatea materialelor realizate, Răzvan este de părere că perioada anterioară a avut avantaje și dezavantaje
„poate s-au făcut materiale care exprimau emoție, dar dacă mergeai acolo poate exprimau mai multă emoție, față de cele făcute la distanță. (…) Cred că în această pandemie unele redacții au fost nevoite să evolueze din punct de vedere tehnic, ceea ce în jurnalismul nostru nu prea este dezvoltat, (…) nu avem grafice, nu avem hărți interactive, nu avem multe lucruri, (…) cel puțin noi am încercat asta la redacția noastră să facem un material cât mai estetic”.
📋 Ai abordat și alte subiecte în materialele din ultimele luni?
Bineînțeles, am încercat să fac și altceva, dar dacă e să o luăm strict pe trafic (n.a. numărul vizitatorilor unui site) doar COVID-ul prindea foarte bine în perioada respectivă, deci le făceai, dar nu prea ți le citea nimeni.
📋 Ce procentaj al materialelor crezi ar trebui să fie despre pandemie și ce procentaj alte materiale?
Cred totuși că pandemia ar trebui să aibă 50+% (sau cel puțin trebuia să aibă de la începutul ei) pentru că sunt foarte mulți oameni care nu cred în virusul ăsta (COVID-19). Acum intervine problema vaccinului, cred că ar trebui să se vorbească mult mai mult despre vaccin în presă. Guvernul României pregătește o campanie de informare în acest sens, dar cred că presa ar trebui să vorbească mai mult despre vaccin (prin specialiști care știu despre ce este vorba).
📋 Cum anume v-ați documentat despre informațiile pe care le-ați transmis?
Cel puțin eu, cât timp am scris despre subiecte mai dificile cum ar fi pandemia, mereu am încercat să aflu de la specialiști dacă e așa sau nu. Mereu când aveam o problemă de COVID, îl sunam (n.a. specialist în sănătate publică) și îl contactam pentru că știam că este documentat pe domeniu, e documentat cu studii și argumente solide. Când ai de făcut, nu știu, 15 materiale pe zi, îți ia mult timp să cauți prin presa internațională studii, care sunt cumva nișate și, pentru a nu greși și a economisi timp, așa era foarte ușor. Mai era un medic epidemiolog la Cluj, Molnar Geza, care era un fel de Alexandru Rafila, versiunea de Cluj, tot ce zicea se întâmplă și mi se părea foarte interesant.
📋 Cum este trăită izolarea din perspectiva unui jurnalist?
Izolare e mult spus, în semi-carantină, mai ales că la început, fiind jurnalist, pe toată starea de urgență puteam să mă duc unde voiam (aveam legitimația de presă și nu avea nimeni treabă). Pe plan personal m-am simțit foarte bine, sincer, eu sunt genul de persoană care preferă oarecum o seară liniștită în fața unui laptop cu Netflix și cu cineva cu capul pe pieptul meu decât să mă duc într-un club, unde să fie agitație și gălăgie. Îmi place și agitația și gălăgia, dar mai rar decât ceva liniștit.
📋 Ce ai aflat despre tine în această perioadă?
Mi-am dat seamă că pierd foarte mult timp și îmbătrânesc fără să las nimic în spate, am avut impactul ăsta după 1-2 luni după ce m-am angajat în presă, mi-am dat seama că trebuie să fiu mai responsabil, mi-am zis că trebuie să fac ceva neapărat, să las ceva în spatele meu. Asta e cea mai mare frică a mea, să mor necunoscut.
📋 De ce îți este cel mai dor?
✔️ Să mă duc pe-un stadion și să aud galariile cum cântă și să aștept la coadă să intru pe stadion.
✔️ Să mă pot duce liniștit la un ceai, am un local în Baia Mare preferat, cu o muzică ambientală frumoasă și să mă uit pe geam cum trec oamenii liniștiți.
📋 Ce le-ai transmite persoanelor care își doresc să se informeze corect?
În primul rând, eu le recomand să intre pe Facebook și să dea Like și Follow tuturor paginilor oficiale, tuturor Ministerelor României, Guvern, chiar și președintele sau Instituția prefectului din județul lor (pentru că acolo se postează informații 100% corecte). Când citiți o știre și nu vedeți o declarație oficială citată ca orice, să nu o credeți, să vă puneți semne de întrebare. Dar din ce am observat, nu se mai întâmplă asta în presa locală și națională, singurele site-uri care mai postează fake news despre COVID nu le poți numi site-uri, ci bloguri . Mare atenție la postările de pe Facebook pentru că nu știți niciodată dacă sunt adevărate.
Le-aș transmite să nu aibă frică să-și expună punctul de vedere public, chiar dacă e unul greșit, nu contează, asumă-ți și public ce crezi, dacă toată lumea și-ar expune punctul de vedere (argumentat), am învăța unii de la alții.
Mădălina Pîrlog
Sursa foto: Arhiva personală Răzvan Dan
