Romanul unor inimi frânte – e cea mai bună descriere pe care i- aș putea- o atribui. Distins cu premiul Pacific Northwest Bookseller Association în 2005,„Broken for you”, romanul ficțional al scriitoarei americane Stephanie Kallos este tradus în limba română de Alexandra I. Mușat, fiind publicat în anul 2010, la editura RAO, cu titlul „Vieți în mozaic”.
Ceea ce mi- a atras atenția încă din primele pagini sunt cele două motto- uri cu care romanul debutează; primul atribuit unei colecționare de obiecte de artă decorativă, Guendolen Plestcheff, iar al doilea, extras, după cum și respectiva pagină a romanului spune, din „rugaciunea de sfințire a pâinii și a vinului, Sfânta Împărtășanie”. E ceva ciudat în asocierea lor, însă ambele trimit la câte o idee centrală din cuprinsul romanului. Lumea pe care Stephanie Kallos o construiește are acel element misterios al vieților care, în aparență, nu au nimic în comun, pentru ca la prima lor intersectare să dea firul unei povești despre lucruri, tradiții și puterea de a lăsa trecutul în urmă, dar mai ales, despre iubirea dintre oameni.
Margaret Hughes, stăpână a unui conac amplasat cu grandoare pe un deal al orașului Seattle, locuiește de zeci de ani doar în compania antichităților, piese rare aduse de către tatăl său din Europa pe vremea când acest lucru constituia afacerea familiei sale. Necesitatea unei schimbări a vieții solitare cu care se obișnuise se materializează într- un anunț prin care își oferă disponibilitatea de a împărți locuința cu o altă persoană. Astfel apare în scenă Wanda Schultz, o tânără care rătăcește prin lume în căutarea iubitului care o părăsise și peste a cărui amintire nu a reușit să treacă încă. Printr- un excelent joc narativ, autoarea subliniază nu atât intersectarea a două vieți, cât consecințele ciocnirii a două destine frânte. Cu timpul, secretele încep să iasă la iveală, conviețuirea dezvăluie puterea ființelor umane de a asculta, consola și mai apoi, repara greșeli. Două povești de viață se împletesc, se completează. După zeci de ani în care bibelourile, seturile de ceai sau alte piese rare din porțelan i- au ascultat fiecare șoaptă, Margaret reușește să restabilească contactul cu lumea reală, cu ceea ce se află dincolo de pereții imenși ai casei sale. Moartea fiului său și despărțirea de cel care îi fusese partener de viață devin, abia acum, secrete rostite, depășite și totuși, niciodată uitate. Mulțumită Wandei, Margaret redescoperă frumusețea vieții. Apropierea dintre cele două co- locatare ale conacului Hughes schimbă perspective asupra lumii, descoperă cele mai îndepărtate secrete nemărturisite până atunci și găsește forța de a depăși un trecut dureros. Într- un scurt interval de timp, casa va fi populată cu încă patru locuitori, ca o ilustrare a schimbării mult așteptate. Un tragic accident o țintuiește însă pe tânăra Wanda la pat pentru câteva luni de zile, iar revenirea ei acasă prezintă un moment de cotitură al firului narativ. Afecțiunea, iubirea ca forță care poate apărea chiar și în cele mai neobișnuite moduri se manifestă printr- un ajutor reciproc; impasul Wandei, o inimă tânără, dar rănită încă din copilărie, când fusese părăsită de ambii părinți, îi aduce în gând posibilitatea sinuciderii, Margaret fiind cea care îi oferă o soluție de a face față vieții, încă și încă o dată. Secretul surprinzător al imensei colecții de antichități a familiei Hughes e dezvăluit acum și motivează foarte bine reticența și lipsa de afecțiune a stăpânei față de vechii săi parteneri tăcuți. Obiectele de preț comercializate de Oscar Hughes erau furate de la evreii persecutați de naziști, iar Margaret, trăind ani întregi cu povara familiei sale pe umeri, decide ca acum ele să primească o nouă destinație, dat fiind faptul că returnarea lor nu era posibilă. Imaginea concretă a vieților în mozaic se conturează abia începând de aici. Wanda – Tink, cum va fi ulterior numită -, devine o inedită artistă a artei mozaicului. Urmează expoziții, multă muncă în echipă, cursuri pentru voluntari de la Școlile de Arte. Din casa pustie, conacul Hughes devine o oază de energie și viață. Un singur secret rămâne nespus; boala cu care Margaret este amenințată, motivul real pentru care dorise o schimbare și care îi primejduiește viața în fiecare clipă, acesta fiind cunoscut de toți, mai puțin de tânăra Wanda. Încercarea de a repara răul cauzat unor persoane nevinovate cu mult timp în urmă se materializează prin întâlnirea dintre Margaret și Michael O’ Casey, personaj misterios care apare în scenă în a doua parte a romanului. Ea e urmată însă de moartea bătrânei, dar și de stabilirea lui Michael la conacul Hughes. El devine astfel un personaj important, care își va lăsa amprenta în mod decisiv asupra Wandei. Lucrurile nu iau însă o turnură diferită, căci toți locuitorii știu că Margaret ar fi dorit ca nimic să nu se schimbe. Mozaicurile continuă să fie asamblate, Wanda e aceeași ființă care tânjește după afecțiune, deși se încăpățânează să creadă că inima frântă nu poate fi reconstituită. Prin mozaicurile sale, lumea capătă o altă valoare, răul este anulat, păcatele iertate și sufletul alinat.
Alte secrete așteaptă să fie revelate. Iubirea pândește din umbră, însă zidurile construite îi stau împotrivă. Cu timpul, Wanda regăsește nu una, ci două persoane pe care le pierduse în trecut, fapt care aduce rezolvarea celui mai important mozaic: al sufletului propriu.
E o poveste capabilă să creeze suspans sau să fure zâmbete, o dramă a vieții solitare. E acel nimic care se transformă în totul, prin simpla întâlnire a unor destine menite să se ridice reciproc atunci când cad și nu mai au acces la înălțime. Trei părți, adunând împreună 34 de capitole redau cititorului imaginea unor destine. Treptat, totul e dezvăluit; direct sau indirect, trecutul iese la iveală, pentru a aduce împăcare, pentru a repara greșeli și a merge mai departe. O lecție de viață în care se subliniază faptul că nimic nu e imposibil și că rănile pot fi vindecate, iar iubirea, oricât de efemeră ar fi ea, e legea care guvernează în orice clipă și pe orice continent, lumea noastră.
Christinne Schmidt
