La 18 ani, bucureșteanul stabilit la Cluj a reprezentat în acestă vară naționala României la Campionatul European rezervat categoriei de vârsta 18 ani, iar de curând a făcut saltul de la echipa de juniori la cea de seniori.
Cum a început totul
Încă de mic copil, Wilhelm a fost învățat că sportul este foarte important. A început să practice atletismul sub îndrumarea mamei sale, antrenoare de altetism, iar mai apoi printr-un prieten de-al acesteia a ajuns să cunoscă un antrenor de baschet care l-a remarcat și l-a luat în echipa lui. Și-a început cariera la clubul Progresul București pe când era doar în clasa a 4-a. De atunci, a început să neglijeze atletismul, iar principala sa țintă a devenit baschetul, spre bucuria tatălui său, care l-a îndrumat spre acest sport. Deși a ajuns să reprezinte naționala României la juniori, Wilhelm nu a uitat de primul om care i-a pus mingea de baschet în mână, doamna Meri Roșianu.
„Baschetul reprezintă cam totul pentru mine, îl văd ca pe ceva de viitor, iar dacă într-o zi mă voi accidenta și nu voi putea continua în baschet, mă voi axa pe altceva, ca de exemplu pe limba germană, pe care o studiez”
– spune Wilhelm.
După ce a trecut, rând pe rând, pe la ACS Dan Dacian Bucuresti, ACS Magic Champions Bucuresti, și CS Rapid Bucuresti (Divizia B), Wilhelm a ajuns în 2013 la echipa de juniori “U” Mobitelco Cluj-Napoca. Născut și crescut în București, Wilhelm spune că i-a fost ușor să-și accepte noua viață.
„Nu mi-a fost deloc greu. M-am acomodat foarte ușor datorită oamenilor care sunt mult mai primitori și mai calzi aici. În prima zi, coechipierii mei mi-au arătat orașul, mi-au arătat tot ce era necesar. Antrenorii și staff-ul de asemenea, m-au primit cu brațele deschise”.
Momentul de glorie
În vara anului 2014, Wilhelm a reprezentat naționala României la Campionatul European rezervat categoriei de vârstă 18 ani.
„A fost o mare onoare să îmbrac tricoul naționalei și să reprezint România. Pot să spun că am dat totul la Campionatul European, toți am dat totul, chiar dacă rezultatul nu a fost cel dorit. La început am făcut o surpriză și am reușit să învingem Suedia, lucru care nu s-a mai întâmplat de mult, dar apoi am pierdut, din păcate”
declară tânărul.
De curând, Wilhelm a făcut saltul de la echipa de juniori la echipa de seniori, iar în prezent joacă la ambele echipe. Wilhem povestește despre acest salt și dezvăluie că până să intre în teren nu a fost emoționat.
“Sincer nu am primit acest salt cu emoții, până când am ajuns în teren. Când am intrat în teren a fost total diferit. Diferă foarte mult contactul și tehnica, la seniori vezi altfel terenul. Trebuie să iei deciziile mult mai repede decât la juniori. La echipa mare devii profesionist și intervin anumite sacrificii pe care trebuie să le faci dacă vrei să continui”.
Odată ajuns la echipa de seniori, Wilhem începe o viață nouă într-un oraș nou, cu colegi noi, baschetbaliști consacrați ca Mihai Silvășan, Darius Hargrove sau Andrei Mandache.
”M-am simțit foarte bine și eram fericit că am ajuns să lucrez cu ei. Mi-am dorit să mă impun încă de la început și să arăt ce pot, iar ei au văzut, spun eu, că sunt băiat serios și muncitor și m-au primit cu brațele deschise”.
Cu toate acestea, Wilhelm spune că din păcate la noi în țară, deși juniorii au un potențial mare, când vine vorba de saltul de la juniori la seniori e cam dificil, se cam neglijează acest lucru.
„Mulți spun că sistemul nu este bun și eu cred același lucru. De exemplu în Serbia dacă ești bun și înscrii 20-30 de puncte pentru un club, automat ești luat de cluburile mai mari și ești promovat. La noi, în schimb, ești luat în vedere, dar promovat, din păcate, mai greu”.
Viitorul
Cât privește viitorul, Wilhelm și-ar dori să joace în Euroliga (principala competiție de baschet masculin din Europa). „Consider că acolo e baschetul adevărat”, iar dacă ar fi să aleagă o echipă ar alege FC Barcelona sau Real Madrid. Pe lângă baschet, Wilhelm spune că atletismul a rămas încă o pasiunea, la care se adaugă filmele, muzica și desenul, dar din păcate, spune acesta, nu are timp pentru ele. Fiind elev în clasa a XVII-a, Wilhem își împarte timpul între activitatea profesională și viața personală.
„Am un program foarte strict și stabil. Am școală 7 ore pe zi, apoi am antrenament 2 ore, iar la sfârșitul zilei sunt extenuat, mai scriu o temă și gata, s-a terminat ziua mea”.
Wilhem încheie vorbind despre sacrificiile pe care le-a făcut până acum pentru baschet.
„Momentan sunt la început, chiar dacă joc baschet de atâta timp. Sacrificiile au fost doar să renunț la excursii și distracții, dar am renunțat cu drag. Un alt sacrificu a fost că a trebuit să-mi las familia în spate, să-mi schimb orașul, prietenii. Dar așa cum am mai spus, m-am acomodat aici, iar părinții m-au înțeles și mă sprijină necondiționat”.
– Ramona Sion / Sursa fotografiilor: http://www.u-mobitelco.ro/ / http://ziuadecj.realitatea.net/,
