Astăzi se împlinesc 18 ani de când jurnaliştii sărbătoresc, pe data de 3 mai, Ziua Mondială a Libertăţii Presei. Fără cenzură, fără supunere politică, doar materiale în care simţul critic, calitatea informaţională şi obiectivitatea sunt esenţiale. Astfel ar arăta o situaţie ideală a presei într-o ţară care se vrea democrată.
Totuşi, România se aliniază ţărilor în care libertatea presei este la cel mai scăzut nivel în ultimii 10 ani. Potrivit celui mai recent raport lansat de Freedom House, doar unul din 6 oameni au acces la o presă liberă şi independentă.
De asemenea, potrivit Clubului Român de Presă, situaţia mass-mediei în ţara noastră este o victimă colaterală a contextului economic nefavorabil. Spre deosebire de alte state europene, în care guvernul facilitează desfăşurarea activităţii jurnaliştilor prin aplicarea unor măsuri economice concrete, în România presa pare să fie o piedică pentru guvernanţi.
În mesajul transmis cu ocazia Zilei Mondiale a Libertăţii Presei de către Federaţia Română a Jurnaliştilor, aniversarea pare să nu fie un motiv de sărbătoare: „În România, întâlnirile dintre reprezentanţii mass-media şi guvernanţi s-au transformat, din păcate, într-un dialog al surzilor. Iar efectul a fost devastator: zeci de publicaţii închise, peste 4 000 de jurnalişti aruncaţi în stradă, presa locală a intrat în colaps economic, societăţile de difuzare a presei în faliment iar instituţiile publice din media SRR, SRTV şi Agepres au ajuns la limita supravieţuirii, depinzând de mila guvernului”.
Cum arată harta „top 10” a ţărilor în care libertatea presei este un termen încă necunoscut? Belarus, Turkmenistan, Uzbekistan, Iran, Myanmar, Cuba, Guineea Ecuatorială, Eritreea, Libia şi Coreea de Nord sunt statele în care drepturile jurnaliştilor sunt departe de a fi respectate. România se situează între cele 65 de ţări în care presa este considerată a fi parţial liberă, printre care: Serbia, Muntenegru, Croaţia, Bosnia-Herţegovina, Macedonia, Kosovo, Moldova şi Ucraina.
Aşadar, Ziua Libertăţii Mondiale a Presei nu este un motiv de sărbătoare în toate ţările. Totuşi, în speranţa că, peste câţiva ani, în acelaşi 3 mai, jurnaliştii din toate ţările se vor bucura de libertate deplină, la mulţi ani!
___________
Oana Moisil
