Unul dintre termenii cei mai frecvent întâlniți în această perioadă de pandemie se referă la „izolarea socială”. Aceasta este o măsură voluntară, luată în urma recomandărilor sau legislației impuse de autorități pentru prevenirea răspândirii virusului COVID-19.
Distanțarea socială, carantina, autoizolarea (în cazul celor care sunt forțați să stea la domiciliu) sunt termeni care în epidemiologie au un impact care se traduce prin beneficii în comunitate în cazul unei amenințări la adresa siguranței cetățenilor. Însă, toți acești termeni sunt contrari instinctului, naturii umane.
Psihoterapeutul Laura Ștefan explică, într-un răspuns la solicitarea Digi24, că reacţiile şi comportamentele fiecăruia diferă în funcție de personalitatea și ritmul de viață. Indiferent de preferințele sociale ale oamenilor, experții sunt de acord că ar putea exista un impact de lungă durată pentru noi toți, din cauza izolării sociale, deoarece suntem forțați să ne confruntăm cu bariere pe care mulți dintre noi nu le-am mai întâlnit.
Majoritatea studiilor raportează efecte psihologice negative, inclusiv simptome de stres post-traumatic, confuzie și iritabilitate. Printre factorii de stres care apar în timpul izolării sociale se numără și durata prelungită de carantină, teama de infecție, frustrarea, plictiseala, proviziile insuficiente, informațiile neadecvate, pierderile financiare și stigmatizarea.
Una din concluziile care pot fi deduse este că persoanele conștiente de starea de risc în care se află, în ceea ce privește infectarea cu virusul sau răspândirea acestuia, este un factor declanșator pentru simptomele psihologice care apar pe parcurs. Acest lucru se adaugă, printre altele, la teama de a-i pierde pe cei apropiați și la perspectiva greutăților financiare.
În general, grupurile cele mai expuse la probleme mentale pe termen lung din pricina izolării sociale sunt angajații din sănătate care se află în prima linie, tinerii sub 30 de ani, copiii, cei în vârstă și cei în situații precare (spre exemplu din cauza bolilor mentale, dizabilități și sărăcie).
Medicii și asistentele, printre cei mai afectați
“Personalul medical care a fost pus în carantină în urma infectării virusului de la pacienți a avut simptome mai severe ale stresului post-traumatic decât restul populației care fusese în carantină.”, scriu autorii recenziei publicate de jurnalul medical The Lancet.
Cadrele medicale care lucrează în prima linie împotriva virusului sunt mai afectate pe plan psihologic și declară stări crescute de frică, neputință, neajutorare, tristețe, anxietate. Două asistente medicale ale Spitalului Județean Neamț au afirmat: “Așteptarea rezultatului COVID-19 mă doboară.” (Viorica, 45 ani), “Mă rog să nu îmi îmbolnavesc familia.”(Simona, 43 ani).
Un alt studiu sugerează că efectele pe termen lung, precum stresul post-traumatic la personalul medical, ar putea dura ani de zile după eveniment.
Copiii, o altă categorie vulnerabilă
Socializarea și comportamentul social sunt aptitudini dobândite, învățate. Atunci când privăm copiii de un mediu în care să le exerseze și să le deprindă, reducând totul la spațiul claustrofobic al casei, le creăm goluri în dezvoltare. Luând prin comparație, atunci când copiii nu învață la o materie pentru o perioadă de timp, rămân în urmă și le e foarte greu să mai recupereze, deoarece au sărit etapele esențiale. La fel se va întampla și în cazul unui copil care nu socializează.
Copilul va avea mari dificultăți dacă va fi brusc aruncat în lume după câteva luni sau mai mult (raportul de la Imperial College susține că va fi nevoie de 18 luni de distanțare socială intermitentă). Așa că e important să le oferim sprijin să socializeze cât mai mult cu prietenii online și să îi sprijinim atunci când vor ieși din casă și vor trebui să se adapteze din nou.
Într-o postare a unui părinte pe rețeaua de socializare Facebook, am putut afla ce
gândește un băiețel de 8 ani cu privire la perioada de izolare:
“Vreau să zburd ca o căprioară când ies din casă!”, “Sunt curios. Oare ziua mea mi-o voi face online?!”.
State din America opun rezistență izolării
Cu toate că SUA a depășit numărul de 40.000 de decese pe fondul pandemiei de COVID-19, mai multe proteste au fost organizate în statele Michigan, New Hampshire, Maryland şi Texas în care manifestanţii au cerut ridicarea măsurilor de izolare impuse pentru a îngrădi răspândirea noului coronavirus.
Astfel, izolarea la domiciliu, carantina și toate măsurile restrictive impuse de guvern, pot decompensa un segment foarte mare de populație. Programele din mass media sunt ocupate 24/24 ore numai cu știri apocaliptice care fac referire intens la îmbolnavirile și decesele datorate COVID-19. Toată această stare tensionată conduce în cel mai scurt timp către o anxietate generalizată la un număr foarte mare de persoane.
Cu toate acestea, populația se face responsabilă să înțeleagă ca aceste măsuri de prevenție ne servesc nouă, cetățenilor, iar în lipsa acestora am putea ajunge la o răspândire haotică a virusului.
Sursa: RawPixel
Ioana Cheșu
