Atunci când vorbim despre Norvegia, ne gândim involuntar la o țară scandinavă, foarte bine dezvoltată din punct de vedere economic și unde este extrem de frig. Foarte puțini dintre noi ar avea curajul să își fac valiza și să plece pe o anumită perioadă într-o țară atât de îndepătată din punct de vedere cultural de țara noastră. Dar ceea ce poate părea înspăimântător la început, poate ajunge să fie una din cele mai frumoase experiențe culturale și sociale de care vei avea vreodată parte. Cornelia Cibotaru este o tânără din Republica Moldova, care tocmai a terminat anul II la Facultatea de Business din cadrul Universității Babeș-Bolyai și care a avut parte de un schimb intercultural de un semestru la Høgskolen i Innlandet – Lillehammer în Norvegia. Ne-a povestit câte un pic din experiența ei și lecțiile de care a avut parte ieșind din zona ei de confort.
De ce ai ales să pleci anume în Norvegia?
Primul motiv care m-a facut să aleg Norvegia a fost sistemul educațional. Știam că lucrurile la ei merg diferit și studenții au mai independenți, lucru de care m-am convins. Alt motiv era ținea de natura economică. Norvegienii au un nivel de trai foarte bun și o economie stabilă.
Care a fost cea mai mare frică a ta înainte de a ajunge acolo?
Nu pot să zic că am avut vreo frică, eram doar putin emoționata, pentru că plecam singură și trebuia să leg noi prietenii. Nu am perceput, totuși, aspectul respectiv ca pe o frică, ci doar ca pe o mică inconveniență.
Cum ți s-a părut sistemul educațional de acolo?
Inițial mi s-a parut foarte lejer. Ne-am ales noi toate materiile, care au un numar mare de credite, minimul de 7,5 , astfel am avut doar 4 obiecte. Norvegienii țin doar câte un curs pentru fiecare materie pe săptămână, care țin de la 2 la 4 ore, unde prezențele nu erau obligatorii. Există o platformă foarte ușor de utilizat, unde găseam syllabusul, toate cursurile și materialele necesare pentru studiu. Tot acolo încărcam și proiectele și discutam cu profesorii despre ele.
A fost foarte mult lucru in echipă și am avut multe sarcini practice, lucram in sistemele pe care le folosesc profesioniștii, astfel că studenții norvegieni ajung să facă internshipuri și sunt deja familiarizati cu multe aspecte ale intreprinderilor. Petreceam foarte puțin timp la cursuri, de asta trebuia să ne facem singuri programul, ca să reușim să învățăm pentru examene dar să și călătorim. Prima lecție a inceput cu fraza “i am not going to teach you anything, you’re gonna learn by yourself”, asa s-a și întâmplat, profesorii nu prea ne explicau chestiile teoretice, erau mai multe studii de caz și probleme, unde trebuia să înțelegem singuri cum se aplică teoria, deci era mai ușor dacă înainte de curs citeai tema. Lucrul în echipe era foarte bine structurat, am semnat contracte, unde era specificat care sunt obligațiunile fiecaruia dintre participanți si ce se întâmpla dacă acestea nu sunt îndeplinite. Aveam acces non stop la biblioteca din universitate, care era dotată cu foarte multe calculatoare și spații de studiu.
Un lucru foarte interesant e faptul că in universitate existau mai multe săli de lucru în grup decât săli de curs. Acestea erau foarte solicitate și trebuia să ne facem programări din timp pentru a ajunge cu colegii de grup acolo. Examenele sunt și ele ținute diferit, cele în format electronic pot fi scrise și de acasă, totuși și în incinta universității, unde venim cu laptopurile noastre, ne conectam la un portal și edităm textul online. Profesorii nu vin la examene, doar supraveghetorii, care sunt pensionari.
Care a fost ce mai mare lecție cu care te-ai întos din această experiență de schimb intercultural?
Nobody is gong to deal with your shit. Tinerii sunt foarte independenți acolo, de la 16 ani toți încep să își facă bani de buzunar și când termină liceul nu mai depind de părinți, merg la facultate, trăiesc singuri, chiar dacă stau în acelaâși oraș.
Ce te-a impresionat cel mai mult la norvegieni?
Ceea că știu cum să fie suficient de reci, dar și suficient de binevoitori. Nu acceptă străini, dar sunt binevoitori, îi ajută să se familiarizeze cu mediul, totuși desemnând o linie foarte clară de care nu poți trece. Fac foarte mult sport, le place să meargă în păduri, mai ales singuri, pentru că meditează, îi ajută să își revină de la problemele pe care le au. Mediul contează, poți primi amendă dacă mergi în stare de ebrietate pe bicicletă și trebuie să ai grijă cu femeile, ele sunt foarte independente și dacă le pui sub semnul întrebării integritatea poți să o pățești rău de tot.
Dacă ar trebui să caracterizezi această experiență în trei cuvinte, care ar fi acelea?
Independență, călătorii, frig.
Dacă ai putea să alegi acum între Norvegia și o oricare altă țară, ai mai vrea să repeți această experiență?
Merg in semestrul viitor in Girona, dar aș fi aplicat pentru Norvegia dacă aveam ocazia să merg în alt oraș, unul mai mare.
Ce crezi că ar avea de învățat oamenii care se ocupă de sistemul universitar din România de la cei din Norvegia?
Daca vii mai des la facultate nu înseamnă că înveți ceva, deci prezențele nu sunt neapărat un catalizator al studiilor. Studenții trebuie să aibă acces la materiale mereu, nu un drive la care se schimba parola de 10 ori pe saptămână sau și mai rău, nu ajunge la toți studenții. Activitățile practice sunt cele care de fapt oferă cunoștințe și ajută studenții să se integreze mai ușor in mediul profesional, trebuie să ieșim mai des din sala de curs și să aplicăm ce învățăm.
Din punct de vedere al proiectului de schimb intercultural, ce crezi că a lipsit din această experiență și de ce te-ai bucurat cel mai mult?
M-am bucurat de absolut tot ce mi s-a oferit și mă bucur foarte mult că avem o varietate foarte mare de universități din care putem alege, pentru că în fiecare țară găsești lucruri diferite și foarte utile care pot fi implimentate acasă pentru ca lucrurile să meargă mai bine. Mi-a lipsit doar mâncarea de acasă, în rest a fost super ok.
– Material realizat de Olivia Bunescu
