Cum încă suntem izolați în case, m-am gândit să propun niște filme care ne apropie mai mult de copilărie, de lumile fanteziste care făceau ca o cameră goală să fie suficientă și de sentimentul de siguranță și căldură pe care numai filmele românești îl pot oferi.
Fie că le-ai văzut cu bunicii, părinții sau chiar singur, acum e momentul cel mai prielnic să retrăiești acele clipe în care timpul era limitat doar de ora de culcare.
Liceenii (1986) este un film în regia lui Nicolae Corjos, care a fost și încă este îndrăgit de generații întregi, și care zugrăvește cu multă precize dramele și provocările prin care treceau adolescenții din Republica Socialistă România. Astfel că îi urmărim pe Mihai (Ștefan Bănica-junior), Dana (Oana Sârbu) și Ionică (Mihai Constantin) cum încearcă să se descopere, să anime orele plictisitoare de matematică sau cum se îndrăgostesc. Una dintre concluziile la care am ajuns, după ce am văzut și revăzut acest film, este că oricare ar fi vremurile sau circumstanțele, anii de liceu o să fie mereu niște ani nebuni, în care fiecare adolescent se descoperă pe sine.
Veronica (1972) este un film/muzical în regia Elisabetei Bostan care a câștigat diverse premii internaționale și care reprezintă o parte din stâlpul de temelie al copilăriei. Veronica (Lului Mihăiescu) este o fetiță zvăpăiată care trăiește într-un cămin de copii. Când împlinește vârsta de 5 ani, Zâna cea bună îi dăruiește o traistă fermecată, care-i poate îndeplini orice dorință. Există o condiție însă: stăpăna ei trebuie să fie cuminte, darnică și prietenoasă cu cei din jur.
Veronica uită de promisiunea făcută, iar traista o părăsește. De aici, fetița pornește pe un drum presărat cu tot felul de personaje, mai mult sau mai puțin prietenoase, cu care ia parte la aventuri, care mai de care mai muzicale si mai draguțe. Nu ai cum să îi uiți pe Motanul Dănilă, Șoricelul Aurica sau vulpea cea șireată, care te-au făcut să zâmbești și care te-au ținut lipit de televizor.
Dumbrava minunată (1980) regizat de Gheorghe Naghi, inspirat de romanul omonim a lui Mihail Sadoveanu, face și el parte din seria filmelor care ne-au completat copilăria. Este, la rândul lui, un film apreciat pe plan internațional, care a câștigat diverse premii.
În această peliculă românească o urmărim pe Lizuca, jucată de Diana Muscă, care este o fetiță de 5-6 ani luată din casa bunicilor ei de către mama sa vitregă. Ea duce lipsa afecțiunii mamei care nu mai trăiește și îi este tare dor de bunici. Singura consolare a Lizucăi este Patrocle, cățelul ei. Într-o zi, Lizuca nu mai suportă viața grea plină de umilință și fuge de acasă pentru a se întoarce la casa bunicilor de lângă dumbravă. O prinde noaptea în pădure și adoarme în scorbura unui copac. Ea visează că dumbrava se transformă într-o lume feerică, plină de vietăți și personaje din basm.
Sursa: Youtube
Adriana Tiodar
