Creatorii legendelor copilăriei se pierd odată cu trecerea anilor

În 1929, familia s-a mutat în California, iar Deitch a urmat școala din Hollywood. A absolvit liceul din Los Angeles în 1942. După absolvire, Deitch a început să lucreze pentru aviația din America de Nord, desenând planuri de avioane.  În 1943, el a fost antrenat ca pilot înainte de a face pneumonie și a fost onorabil lăsat la vatră  în luna mai a următorului an.Între anii 1940-1951, Deitch a contribuit la arta interioară a unei reviste de jazz The Record Changer conform web.archive.org în articolul Gene Deitch ( născut Eugene Merril Deitch), 1924 și fr.news.yahoo.com.

În 1950, Deitch a fost susținător și inginer audio pentru Connie Converse,  unul dintre primii cântăreți americani. Converse aapărut o dată la televiziunea CBS datorită în mare parte conexiunilor lui Deitch, dar astfel a reușit sa câștige puțină faimă. A abandonat muzica, însă a fost redescoperită decenii mai târziu, prin înregistrările făcute de Deitch până în 1954 potrivit newyorker.com.

În 1955, Deitch a început să învețe animația în cadrul United Productions of America(UPA), mai târziu devenind directorul creativ al Terrytoons, creând personaje precum Sidney the Elephant , Gaston le Crayon, Terrific Tom și Clint Clobber conform Toonpedia.com.

În timpul în care a lucrat pentru UPA, DEitch a scris și desenat benzile desenate United Feature Syndicate The Real-Great Adventures of Terr̕ ble  Thompson!, eroul poveștii fiind un copil curajos în aventuri fantastice. O parte mică a benzii desenate menționate a fost înregistrată de Little Golden Records, participând actorul Art Carney și Mitch Miller. Aceasta a dus la cotidianul care care s-a desfășurat de duminica, 16 octombrie 1955, până la 14 aprilie 1956 potrivit Toonpedia.com.

La începutul anului 1958, desenul său de teatru Sidney’s Family Tree a fost nominalizat la un premiu Oscar. În august 1958, a fost concediat din Terrytoons și și-a înființat propriul studio în New York, numit Gene Deitch Associates Inc., care producea în principal reclame de televiziune potrivit Wall Street Jurnal.

Când Rembrandt Films, client al firmei lui Deitch, a promis că va sponsoriza Munro, un scurt metraj teatral animat creat de Deitch. Baza companiei s-a mutat în Praga, Cehoslavacia, în octombrie 1959. Inițial, el plănuia să petreacă doar zece zile la Praga, dar după ce s-a întâlnit cu viitoarea sa soție, Zdenka, a decis să se stabilească definitiv în oraș potrivit interviuluiluat de Martin Veselovsky, pentru Republica Cehă, după câștigarea premiului Oscar.

Munro a avut premiera în Cehoslovacia în septembrie 1960 și în SUA, la 5 octombrie 1961. A câștigat un premiu Oscar pentru cel mai bun scurtmetraj de animație în 1961, primul scurt-film creat în afara Statelor Unite care a fost atât de onorat potrivit oscars.org.

Din 1960 până în 1963, Deitch a colaborat cu Rembrandt pentru a regiza seria animată Popeye. Din 1961 până în 1962, a fost directorul a 13 noi filme cu Tom & Jerry pentru MGM. Fiind un „om UPA”, Deitch a avut neînțelegeri legat de proprietatea desenelor, considerând întelegerea ca fiind „inutil de violentă”. Cu toate acestea, după ce a fost desemnat să lucreze la serial, el a realizat rapid că „nimeni nu a luat [violența] în serios” și a fost doar „o parodie a emoțiilor umane exagerate”. De asemenea, a ajuns să vadă ceea ce a perceput drept „rădăcinile biblice” în conflictul lui Tom și Jerry, similar cu David și Goliat, afirmând „Acolo simțim o legătură cu aceste desene animate: micuțul poate câștiga (sau cel puțin supraviețui) luptați încă o zi. ” Criticii contemporani considerau adesea  că dintre scurt metrajele lui Deitch, Tom & Jerry era cea mai rea, deși, pe de altă parte, fanii îi scriau scrisori pozitive, precizând ca Tom & Jerry erau preferatele lor. A regizat în Paris filmul Alice of Wonderland la Paris potrivit atât rotoscopers.com, cât și articolului publicat în 2007 de Christopher P Lehman privind desenele anilor 1961-1962.

În 1966, a lucrat cu animatorul ceh Jiří Trnka la o adaptare a filmului de animație The Hobbit. Cu toate acestea, producătorul William L. Snyder nu a reușit să asigure fondurile și, pentru a nu lăsa să expire drepturile pentru roman, a cerut lui Deitch să producă o adaptare la scurtmetraj în 30 de zile. Deitch și ilustratorul Adolf Born a realizat un film de animație de 13 minute, niciodată destinat distribuției; filmul a fost considerat mult timp pierdut până când a fost redescoperit de fiul lui Snyder și lansat pe YouTube în 2012 potrivit interviului oferit lui Martin Veselovsky.

 Din 1969 până la pensionarea sa în 2008, Deitch a fost directorul de animație pentru organizația din Connecticut Weston Woods Studios, adaptând cărți pentru copii. Deitch a adaptat 37 de filme pentru Weston Woods, de la Drummer Hoff în 1969 La Voyage to the Bunny Planet în 2008. Studioul său s-a situat la Praga, lângă studiourile Barrandov, unde au fost filmate multe filme importante. În 2003, Deitch a primit premiul Winsor McCay al Premiilor Annie de către ASIFA-Hollywood pentru o contribuție pe viață la arta animației potrivit web.archive.org în articolul Anne Awards Forty Three.

Deitch a cunoscut-o pe prima sa soție, Marie, când amândoi lucrau la North American Aviation și s-au căsătorit în 1943. Cei trei fii ai lor, Kim, Simon și Seth Deitch sunt artiști și scriitori pentru comix underground și benzi desenate alternative potrivit web.archive.org în articolul Gene Deitch ( născut Eugene Merril Deitch).

Biografia lui Deitch, For the Love of Prague, se bazează pe experiența sa de a fi ceea ce el a numit „singurul american liber care trăiește și lucrează la Praga în cei 30 de ani ai dictaturii Partidului Comunist” conform praguepost.com.

Potrivit lui Deitch, deși a fost urmat de StB și telefonul său a fost atins, el nu a fost niciodată conștient de prezența lor și niciodată nu a fost interogat și nici arestat. A murit la 95 de ani, fiind suspect de  problema intestinale conform cartoonbrew.com.