Docuart Fest a început astăzi la ora 12:00 cu un master class susținut de Dan Curean, realizator și director de imagine, profesor la facultatea de Teatru și Televiziune, dar și în cadrul Facultății de Ştiințe Politice Administrative și ale Comunicării. Gazda evenimentului a fost cinema Mărăști care oferă tuturor pasionaților de cinematografie un cadru potrivit pentru a putea viziona toate producțiile românești de film documentar care vor avea loc în perioada următoare .
În sală a fost prezent și directorul festivalului, Daniela Apostol care a precizat faptul că există un mare interes pentru ținerii voluntari pasionați de film.
Pe parcursul prezentării, participanții au aflat câteva aspecte ce țin de practica realizării filmului documentar. Pentru a putea înțelegea noțiunea de film documentar, Dan Curean a definit acest cuvânt.
“Asa cum știți, filmul documentar este acel film, acea poveste audiovizuală care povestește despre oameni, fapte, situații și lucruri reale. Acest gen de film nu este de ficțiune. El relatează despre oameni care au probleme sau trec prin diferite drame!” a precizat profesorul Dan Curean.
Opus acestui gen de film este cel ficțional reconstruiește o poveste care a există doar în mintea regizorului, oamenii pot fi controlați, practic se creează o lume de la început.
“Noi vânăm imagini, deoarece vrem să spunem povești, avem o legătură afectivă cu ele. Vânătoarea se aseamănă cu vânătoarea realității, cu diferența că noi nu ucidem prada noastră ci ea este imortalizată!” a adăugat domnul Curean.
Pușca vânătorului și pușca pe care cameramanul o ține pe umeri sunt identice, pentru că misiunea lor este aceea de a capta prada. De multe ori, vânatul se ascude, iar din această cauză trebuie căutat. În filmul documentar, trebuie avut în vedere un element esețial și anume instinctul care zice că ceva se întâmplă și atunci automat ne va duce în zona unde putem imortaliza prada.
Au fost prezentate și câteva elemente de anologie care cuprind stiluri de film documentar: cinema participativ (cine-vérité) și cinema-ul direct (observațional).
Primul, cinem-ul participativ ilustrează clar provocarea și stârnirea vanatului. Reacția precum si vorbele interlocutorului nu ar fi posibile dacă autorul nu îl împingea să facă ceva, adică sa îl provoace.
Cel de-al doilea tip de cinema a apărut prin anii ’60 fiind descoperit de o școală americană. Au descoperit un alt mod de vânătoare, unde prada nu trebuie să fie perturbată, ci lăsată să fie observată pentru a surprinde clipa magică. Autorul nu trebuie sub nici o formă sa intervină în cadru, ci e necesar să plaseze camera în acel loc unde se va dezvalui spontan prada.
Larisa Bîldea / Sursa fotografiilor: Larisa Bîldea
