Potrivit unui studiu realizat de Pew Research Center, România este cea mai religioasă țară din Europa, urmată de Armenia, Georgia și Grecia. 50 % din populație participă lunar cel puțin la o slujbă religioasă.
Apropierea sărbătorilor pascale îi stimulează pe români să practice vechile rituri religioase transmise din generație în generație. Însă, pe lângă clasicele tradiții precum: vopsirea ouălor, coacerea cozonacilor și mersul la slujbele religioase, s-au perpetuat de-a lungul timpului o serie de obiceiuri care pot fi catalogate mai degrabă a fi superstiții.
Superstiții cunoscute:
- În dimineața de Paște se pune un ou roșu și un bănuț într-un vas cu apă, iar cei care se spală pe față cu apa din vas vor fi sănătoși și vor avea noroc tot anul.
- În unele zone ale țării se păstrează un ou roșu până în anul următor spunându-se că astfel se păstrează sfințenia în casă.
- În vinerea de dinaintea Paștelui nu se consumă oțet sau urzici pentru că aduc boală.
- În noaptea de înviere oamenii se îmbracă în haine noi pentru că semnifică trecerea de la moarte la viață.
- În timpul slujbei când se trag clopotele oamenii țineau un obiect de fier între dinți pentru a fi feriți de dureri de măsele.
- Ouăle vopsite aduc noroc. Unii îngroapă un ou în gradină pentru a fi recolta bogată. În Bucovina ouăle se ciocnesc în prima zi ap în cap, a doua zi cap în dos, iar în cea de-a treia zi dos în dos.
- În prima zi de Paște unii nu mănâncă ouă roșii deoarece consideră că aduc boală.
Superstiții în mediul urban versus în mediul rural:
Superstițiile au dăinuit de-a lungul timpului, în primul rând, datorită persoanelor care locuiesc în mediul rural unde oamenii oferă o mai mare atenție tradițiilor și obiceiurilor. Transmiterea din generație în generație a fost factorul supraviețuirii acestor rituri mai mult sau mai puțin creștinești.
Printre cele mai cunoscute superstiții întâlnite atât la oraș cât și la sat se regăsește obiceiul spălatului pe față cu apă în care se pune un ou roșu.
„La noi în dimineața de Paște pui într-o cană cu apă un ou roșu și o monedă și te speli cu apa aceea pe față. Cică aduce noroc.” (Ana Maria – studentă, mediu rural)
„Singurul obicei cunoscut și practicat de noi constă în spălarea cu apă dintr-un vas, în care s-a pus un ou roșu și un bănuț, preferabil din argint, timp de cele 3 zile.” (Răzvan – student, mediul urban)
Cu toate că multe tradiții sunt păstrate în mediul rural, acest fapt nu asigură practicarea sau nepracticarea lor la sat.
„Singura superstiție la care mă pot gândi și pe care o practic e că în vinerea mare nu mănânc oțet și urzici.”(Anca – profesor, mediu urban)
„Eu nu cunosc nicio superstiție despre Paște.”(Oana – studentă, mediu rural)
Superstiții versus contemporaneitate:
În multe cazuri transmiterea acestor obiceiuri se fac din generație în generație, de la părinți sau bunici la copii sau nepoți. Practicarea lor regulată poate diferi de la mediul rural la cel urban și de la o generație la alta. Oamenii mai înaintați în vârstă țin mai mult cont de aceste tradiții, aceștia fiind unul dintre factorii principali în răspândirea și supraviețuirea lor de-a lungul timpului.
În prezent multe dintre aceste tradiții s-au pierdut. Doar o parte din ele încă se mai practică de o pondere tot mai mică de oameni.
„Știu că mama păstra un ou anual până anul următor pentru că ține sfințenia în casă mai mult. Dar nu le mai practic.” (Irina – studentă)
„În prima zi de Paște nu mâncăm ouă roșii pentru că aduc boală. Încă mai practicăm această tradiție și pe cea în care ne spălăm pe față cu apa dintr-un vas în care a fost un ou roșu si un ban pentru a fi sănătos și rumen la față toata vara.” (Adela – pensionară)
„Să te speli dimineața pe față cu apă, ou roșu și bani în apa respectivă. În anii trecuți practicam.” (Ramona – angajată)
„Știu că nu se mănâncă cozonaci în ziua de sâmbătă înainte de Paște deoarece se zice că te îmbolnăvești. Însă eu nu am crezut niciodată în aceste superstiții.” (Maria – angajată)
Aceste superstiții legate de perioada sărbătorilor Pascale au o mai mare importanță pentru persoanele care încă le mai practică și cred în ele, pe când mulți nu le dau nicio importanță considerând ca acestea nu sunt adevărate.
Material realizat de Adelina Anghel
