Când spui ,,folk“, nu poți să nu te gândești la Emeric Imre. Omul care iubește ,,cu milă și cu groază” ne-a vorbit despre lucrurile frumoase din viața lui. Despre cele triste, doar ne cântă… Vesel sau trist, Emeric Imre se simte întotdeauna liber.
Urmăriți un interviu realizat cu cel care e numit de prieteni ALBacino al folk-ului românesc.
Delia Marinescu: Ne spui mereu că ești nebun de alb… După ce mai e nebun Emeric Imre?
Emeric Imre: Eu n-am spus niciodată că sunt nebun de alb, au spus-o cei care iubesc piesa ,,Nebun de alb”… Îmi place șahul, îmi place tot timpul să descopăr frumusețea vieții, să încerc să o înțeleg și să încerc să fac bine în jurul meu.
Delia Marinescu: Dacă nu era folk-ul, cum l-am fi cunoscut pe Emeric Imre?
Emeric Imre: Probabil că aș fi continuat cu fotbalul, pentru că am iubit foarte mult sportul ăsta, am făcut fotbal de performanță. Sigur găseam eu o cale să ne întâlnim (n.r. cu folk-ul).
Delia Marinescu: De ce îți este dor?
Emeric Imre: De oamenii frumoși din viața mea, pe care nu i-am văzut de mult, pentru că mie îmi place, chiar dacă mă despart de unii oameni- datorită drumurilor care se despart în viață- să știu că oamenii pe care îi iubesc sunt bine.
Delia Marinescu: Spuneai cândva că nu ai moștenit vocea tatălui tău. Ce ai moștenit de la el?
Emeric Imre: Probabil și cred că e suficient, auz, auzul muzical. Poate și ritmul, poate și faptul de a putea să compun.
Delia Marinescu: Dar ce au copiii tăi de la tine?
Emeric Imre: M-aș bucura să știu… și din ce descopăr, mă bucur că au suflet bun și asta ar fi deja suficient.
Delia Marinescu: Ce nu a făcut încă Emeric Imre și își dorește să facă?
Emeric Imre: Foarte, foarte multe mai sunt de făcut… Ca de exemplu, să încep odată să găsesc calea spre a ajunge cât mai ușor in fața a cât mai multor oameni, să ajungă muzica mea la ei, să găsesc suficiente resurse ca să pot să scot multele piese pe care le-am compus, să le materializez în CD-uri și să pot să-mi duc la capăt și gândurile și proiectele pe care le am.
Delia Marinescu: Ai concerte peste tot în țară. Unde cânți cel mai cu drag?
Emeric Imre: Îi mulțumesc lui Dumnezeu că oriunde unde mă duc, se pare că muzica mea le face bine oamenilor și atunci eu sunt mulțumit. Îmi place foarte mult publicul din București, care mă respectă și publicul din București e cel mai greu de cucerit, pentru că are cele mai multe alternative și atunci mă bucur că acolo sunt foarte bine primit. Dar peste tot unde merg e la fel, dar acolo bucuria e mai mare, pentru că, așa cum am spus, bătălia e mai grea.
Delia Marinescu: Cum ai caracteriza publicul tău în general? Ce fel de lume ascultă muzica ta?
Emeric Imre: Indiscutabil, trebuie să fie oameni care iubesc (în diferite forme) și oameni care nu stau cu capul plecat în turmă.
Delia Marinescu: Mai e primit astăzi muzica folk așa cum se cuvine?
Emeric Imre: Da, din ce în ce mai bine și asta e îmbucurător.
Delia Marinescu: Ce are folk-ul special ?
Emeric Imre: Poate un pic mai multă puritate.
,,Restul e numai.. folk și tăcere”.(Noapte de unul singur)
___________
Delia Marinescu
