O plimbare prin satul Bologa, la 62 km de Cluj, ne-a ajutat să înțelegem ce însemnă cu adevărat trecerea anilor și câte se schimbă de la o zi la alta, câte se distrug și câte rămân în picioare, cât de mult s-a schimbat viața la sat față de cea de la oraș și mai ales, cât de mulți aleg să rămână și cât de mulți aleg să plece.
Primul personaj cu care ne-am întâlnit în plimbarea noastră prin satul Bologa este Alexandru Potra, fost muncitor la carieră și pensionar în prezent, care ne-a introdus în lumea satului.
Puntea care traversează Râul Crișul Repede și mijlocește calea sătenilor spre unul dintre puținele locuri de muncă din Bologa, cariera de piatră.
Cariera funcționează din 1920 și în prezent este proprietatea unor olandezi, fiind administrată de cetățeni români. Se transportă piatră pentru căi ferate și drumuri, linia de cale ferată rapidă București – Constanța fiind construită din materia primă extrasă din această carieră.
“Cariera, o stricat-o… În loc să ia oameni să lucreze, i-o țâpat pe toți. O mai rămas numa’ douăzeci de inși. Nu-i ca-nainte… Și zi, și noapte se lucra.” (Alexandru Potra, pensionar)
“Nouă (n.r. bătrânii) ne-o trecut vremea… Mai de mult, tot la a doua, a treia casă era șezătoare.” (Alexandru Potra, pensionar)
“M-am ocupat toată viața cu agricultura. În tinerețe, ne adunam câte zece, doișpe, băieți și fete, cu lucru’ de mână. Mai ziceam bancuri, cântam. Io n-am făcut numa’ șapte clase, da’ este aici una care o fost profesoară de istorie.” (Rodica Bunta, pensionară)
Felicia Potra (68 de ani), fostă profesoară de istorie și geografie și pensionară în prezent, ne mărturisește că “Bologa are un trecut foarte îndepărtat. La intrarea în sat, pe partea stângă, se află Castrul Roman Resculum, care găzduia unități militare romane, cohorte, printre care și Cohorta Hispanica.”
“Cetatea de la Bologa a fost construită de stăpânirea maghiară, în calea năvălirii tătarilor, prin secolul XIII.” (Felicia Potra, fostă profesoară de istorie)
– Alina Zoicaș
