Anul acesta România va fi reprezentată la Eurovision-ul din Baku de trupa Mandinga. Concursul va avea loc în Baku – Crystal Hall, Azerbaidjan. Românii vor intra în concurs în prima semifinală, din 22 mai. Semifinala a doua va fi pe 24 mai, iar marea finală pe 26 mai.
Ascultă interviul integral:
[audio:http://radio.ubbcluj.ro/wp-content/uploads/2012/04/interviu-Elena-Ionescu.mp3|titles=interviu Elena Ionescu]
Reporter: Sincere felictări pentru câștigarea Selceției Naționale. Care credeți că au fost atuurile voastre comparativ cu ceilalți participanți?
Elena Ionescu: Mulțumesc! Cred că atuurile noastre sunt destul de simple, noi emanăm o energie pe care oricine poate să o vadă într-un concert al nostru. Faptul că piesa noastră este veselă, optimistă şi în ultimul timp se schimbă muzica.
R: Credeți că a fost o oarecare coincidență că înainte a fost tot o Elena, și acum tot o Elena?
E. I.: Nu, nu. Dacă cineva ar fi stat să se uite amănunțit ce s-a întâmplat ar fi văzut că nu e așa. Eu am întrat în Mandinga în urma unui concurs. Am trecut prin mai multe probe, ni s-a dat să învățăm piese în limba spaniolă, acesta fiind un criteriu foarte important, la momentul respectiv se cânta latino în trupă. Eu eram pasionată de această muzică, mai mult decât atât, am învățat spaniola din telenovele, eram o fană înfocată a Thaliei, a Nataliei Oreiro, aveam albumele lor în casă, toată ziua fredonam piesele lor. Pot spune că a fost șansa mea să intru în finală alături de cele 10 fete. Apoi s-a făcut un show televizat unde membrii juriului au fost oameni din industria muzicală, iar în urma acelei selecții am rămas eu, împreună cu o cubaneză, Biu Marquetti, dar ea a plecat acum 4 ani. Nu a fost coincidență. Cine vede show-ul poate să spună dacă a fost coincidență sau pe merit. Coincidența ne-a amuzat ulterior, dar cred că m-am potrivit cel mai bine la vremea respectivă, pregătindu-mă de foarte mult timp, mi-am dorit foarte mult să cânt, participam la diferite festivaluri din țară, fiind foarte greu ca atunci când vii din provincie e greu să răzbați și aceasta a fost șansa mea.
R: Sunteți la a doua participare la Eurovision – Selecția Națională. Ce
înseamnă pentru voi Eurovision-ul?
E. I.: Pentru orice artist consider că Eurovision-ul este o etapă și o împlinire în cazul în care îl și câștigi. Eu nu am fost prezentă la prima participare, nu eram în Mandinga, eu am intrat în trupă acum 6 ani, dar pentru mine este un moment important, și clar, pentru orice artist este unul dintre cele mai importante momente să ajungă acolo. Este o împlinire.
R.: În seara Selecției Naționale ați fost preferații publicului, dar nu și ai tuturor membrilor juriului. Cum comentați?
E. I.: Au fost oameni talențati, au fost oameni pregătiți, asta s-a văzut. Au fost genuri diferite de muzică. Au trebuit să existe și păreri controverse, pentru că nu avem cum să mulțumim pe toată lumea, dar indiferent care au fost părerile altora, dar pentru noi a fost important că așa o mare parte a publicului ne-a votat. Într-adevăr, juriul ne-a postat pe locul 2, dar și Electric Fence au avut o piesă foarte bună și din punctul meu de vedere erau și ei câștigători. Nu mai contează acum, asta a fost șansa noastră și dat fiind faptul că am ajuns aici, trebuie să dăm tot ceea ce e mai bun și trebuie să ne pregătim cât mai bine, pentru că pe umărul nostru acum este o responsabilitate foarte mare.
R.: De acasă emoțiile au fost copleșitoare, dar cum s-au simțit din Camera Verde?
E.I.: Da, așa e, am avut emoții mari și noi, că nu știam cum se face calculul punctelor, credeam că se schimbă totul. Pe ultima sută de metri nu mai știam, vedeam că ne-o ia altcineva în față. Când am văzut că suntem pe locul 2 am zis ”Gata, s-a terminat! Bine, la revedere”, dar surpriza a fost și mai mare, când am văzut că s-au cumulat punctele juriului cu cele ale televotingului și am ajuns din nou pe locul 1. Am avut și noi emoții foarte mari, dar ele au fost constructive și până la urmă asta e tot ce contează.
R.: Citiţi comentariile de pe Youtube referitoare la piesă?
E. I.: Da, da, le citim și ne bucurăm că foarte mulți străini susțin piesa, iar mai mult decât atât, piesa a fost licențiată în străinătate, fapt pentru care ne bucurăm și vom onora cât mai multe concerte, după ce terminăm, pentru că în perioada asta nu am prea luat concerte; vrem să ne focusăm pe ideea de a face treaba cât mai bine pentru Eurovision, însă sunt concerte pe care trebuie să le susținem, pentru că le-am confirmat înainte de Eurovision și în acest caz nu putem renunța că ar fi urât. Am mai fost pe la 2 – 3 concerte, cât am mai putut, suntem și noi foarte ocupați, toată lumea trage de noi, pentru o ședință foto, câte-un interviu.
R.: Ați ascultat piesele alături de care veți participa în prima semifinală?
E. I.: Din semifinală nu le-am ascultat, am ascultat așa, din concurs câteva piese și sunt absolut impresionată de piesa Suediei. Îmi place foarte mult. E altceva și e clar una dintre favorite.
R.: De cine vă “temeți” din concurs?
E. I.: Nu plecăm cu premisa de a ne teme, există emoții ce-i drept, și nu ne dorim asta. Nu am stat prea mult să aprofundez ce se întâmplă acolo, vreau doar să îmi fac treaba cât mai bine. Momentan lucrez cu o doamnă doctor, care mă sfătuiește ce trebuie să fac din punct de vedere muzical, dar și cum să îmi stăpânesc cât mai bine emoțiile. Pentru mine nu este foarte comod, fiind prima competiție de asemenea anvergură. Mai sunt oameni care vin și ne sperie, că e multă lume în public, că sunt emoții foarte mari, pentru că e un concurs mare, totul trebuie să fie cât mai bine pus la punct. Avem foarte multe ședinte la TVR, iar oamenii de acolo ne cer efectiv să știm ce se întâmplă în fiecare secundă, ceea ce se întâmplă în piesă, ce vrei să pregătești, îți pun totul la dispoziție că să fii și să faci totul impecabil.
R.: 10 ani de Mandinga, ați intrat în Selecția Națională de pe poziția 10. Credeți că acest lucru v-a adus biletul spre Baku?
E. I.: Noi nu suntem, sau mai bine zis, eu nu sunt superstițioasă, dar cred că a fost o coincidență la un moment dat. Trupa Mandinga face 10 ani, am intrat cu numărul 10 în concurs și am cântat pe data de 10. Nu știu dacă a fost o coincidență sau nu, sper să ne fi fost și ăsta un noroc. Oricum, nu mergem pe premisa asta, au fost și oscilații, nu a fost un câștig ferm.
R.: Poți să ne dezvălui câteva detalii despre show-ul pe care îl veți pune în scenă?
E. I.: Tot ce pot să spun e că, la Eurovision, din punct de vedere al instrumentelor se face playback. Instrumentiștii vor face show, iar eu voi cânta, doar vocile sunt live, restul e pe negativ. Eu voi fi cea care se va concentra pe cântat, iar când spun show, vor apărea instrumente nebune, piesa e de așa natură, e veselă, optimistă și atunci am ales ca și decorul să fie într-un anume fel. Nu putem spune mai multe, asta ar însemna să dezvăluim și nu ar fi tocmai în regulă. Va fi o surpriză plăcută, mai ales că lucrăm cu un coregraf extrem de cunoscut, pe care ni l-au pus la dispoziție cei de la TVR, lucreză cu Jennifer Lopez, cu Justin Timberlake și atunci el va face scenariul, el va veni în România săptămâna viitoare. Nici noi nu știm cum va arăta, el va pune show-ul pe scenă.
R.: Ce ne poți spune despre dansul “Zaleilah”?
E. I.: Dansul ”Zaleilah” a venit dintr-o joacă. Eram cu toții la sala de repetiții, când Sergiu Stoiadin, managerul trupei, a început să danseze. Auzeam pentru prima sau a doua oară piesa, iar acum să mă laud puțin, eu am făcut textul piesei, și ne gândeam cu ce să asociem “Zaleilah”, iar atunci mi-a venit ideea că îl putem asocia cu un dans, iar Sergiu a început să facă niște piruete, după care, am început toți să facem mișcările în joacă după el și uite așa s-a născut acest dans. După aceea ne-am dat seama că pe urmă toată lumea o să spună că am copiat “Danza kuduro”, că în timpul acela nici nu apăruse “Nossa, nossa”, că acum toată lumea asociază piesa cu “Nossa”. Seamănă cu ideea, dar să nu pară, am mai adus noi completări, dans pe care îl facem la toate concertele și pe care lumea deja îl știe, asta e cel mai interesant și am încercat să păstrăm câtuși de puțin în show-ul din finala din România. În finala din Azerbaijan nu știu cât de mult sau de puțin, se pot schimba multe, în funcție de show-ul care vrea să-l pună în scenă coregraful.
R.: Ești favorită la câștigarea titlului de “Miss Eurovision”. Ce părere ai despre acest lucru?
E. I.: Am auzit ceva despre acest lucru, un fan mi-a trimis un link pe Facebook și m-au uitat și eu pe pagina respectivă. Mă bucur mult, dar pentru mine nu este asta o prioritate acum. Am văzut mai multe fete frumoase acolo așa că nu sunt eu “The one”, eu nu mă consider așa, adică fiecare are ceva special și oricare dintre celelalte fete poate lua titlul. Eu vreau să iasă bine și să dea Dumnezeu să ieșim între primii 10, că asta e cel mai important, să nu venim cu un loc prost acasă.
R.: Că veni vorba de frumusețe, fanii tăi, în special fanele vor să știe cum te menții. Poți să ne dezvălui câteva trucuri?
E. I.: Să știi că munca mă ține în formă. În ultima perioadă pot spune că am neglijat sala, unde, mergeam de 2 – 3 ori pe săptămână. În ultima perioadă nu am mai ajuns pentru că avem un program foarte încărcat, însă cu siguranță merg iar de săptămâna viitoare. Altceva special nu fac, încerc pe cât posbil să mănânc sănătos. Sunt locuri care nu-ți permit acest lucru, însă mulțumesc lui Dumnezeu că metabolismul meu este destul de bun și nu am probleme. Acum 3 ani am avut ceva dificultăți, luasem proporții, aveam în jur de 64 de kg, iar eu nu-mi dădeam seama, iar băieții îmi tot spuneau să slăbesc. Am început atunci un tur de forță, am încercat toate sporturile posibile, înotam, alergam pe bandă, făceam kangoo jumps, făceam dansuri. Până mi-am dat seama că îmi place foarte mult să merg la sală. Am mai neglijat, ce-i drept, dar o să o iau de la capăt. Nu fac mari lucruri, mai merg la înot, mai alerg prin parc. Acasă de exemplu, sar coarda, când văd că zile întregi nu fac mișcare suficientă. Am o coardă în casă, am un covor care face să nu se audă când țopăi.
R.: Cât de mult contează din punctul tău de vedere frumusețea în show-biz?
E. I.: Din păcate este unul dintre aspectele care contează, cel puțin în România. Trebuie să încerci să arăți cât mai bine, și cred că fiecare om are o frumusețe aparte. Pentru mine nu există oameni urâți, doar oameni neîngrijiți și cu asta cred că am spus totul. Dar contează frumusețea, dar și munca contează în egală măsură, este foarte ușor ca o persoană care nu știe ce ai făcut până cum să te catalogheze că ești doar o fată drăguță și că nu ai nimic de spus fără să știe cât ai muncit sau cum te descurci într-un concert. Însă, uneori poate fi și un dezavantaj, pentru că un om care nu a văzut și nu știe ce înseamnă trupa Mandinga, spune că aia e doar o tipă drăguță care nu cântă, dar dacă vine la un concert are ocazia să se convingă, dar mi-ar plăcea ca toți acești oameni să-și dea cu părerea, dar să-mi spună în față. Până la urmă eu știu ce am făcut până în prezent, eu știu ce experință am și până la urmă nici nu contează aceste răutăți. Frumusețea într-adevăr este un atuu, cel puțin în show-biz-ul românesc.
R.: La partea de design vestimentar, cu cine o să lucrați? Cine vă face costumele?
E. I.: Designer-ul care se ocupă de mine de Iulia Dima. Este singura cu care am lucrat și cu care m-am potrivit ca idei, cel puțin în ultimul videoclip, ultimele apariții TV, concerte, evenimente. Astăzi, vorbind de Eurovision, sunt mult mai multe oferte și în funcție de scenariu o să alegem. La ora actuală nu știu cu cine vom lucra, însă știu că trebuie să fie ceva spectaculos. Avem destul designeri talentați și o să avem de unde alege. Cum am mai spus, eu lucrez cu Iulia Dima, o să fie și ea o opțiune, dar încă nu știm nimic concret.
R.: Oamenilor nu le-a plăcut că, la o piesă așa veselă, ai purtat negru, ai fost sobru îmbrăcată.
E. I.: Cred că a fost soluția cea mai la îndemână la momentul respectiv. Primeam tot felul de mesaje, să nu te îmbraci ca în clip, să nu faci aia și cealaltă. Nimeni nu a înțeles un lucru, în clip am fost îmbrăcată așa pentru că acolo erau peste 30 de grade, era o piesă veselă, nu aveam cum să mă îmbrac altfel și pentru că așa era ideea scenariului. Într-un club din România de exemplu, unde este foarte cald, nu poți să iei pe tine un cojoc, și n-ai cum să te miști, să dansezi și să cânți în același timp foarte îmbrăcat, însă la Eurovision totul a decurs extrem de repede. Nu știu câtă lume știe, dar noi nu am vrut să participăm la concurs, dar toți oamenii și toți fanii care au ascultat piesa ne-au încurajat să ne înscriem. În ultima sută de metri am făcut tot. Nici nu știam cu ce piesă să înscriem. Am avut altă piesă, am zis să nu intrăm cu “Zaleilah”, că e o piesă mai simpluță, hai să încercăm cu altceva. Până la urmă, ne-am decis și am înscris-o. De atunci, totul trebuia făcut într-o săptămână, show-ul, costumele, tot. Nu știam cu să ne îmbrăcăm. Până la urmă am decis ca nu se creeze reproșuri, că fusta e prea scurtă, sau că e prea lungă, că aș fi fost prea dezbrăcată. La o piesă de genul ăsta nu o să mă îmbrac cu o fustă până la genuchi. Până la urmă am zis să iau pantaloni și o jachetă. Nu am stat să ne gândim în profunzime cum ar trebui să fim îmbrăcați. A fost o alegere decentă, dar și atunci au fost reproșuri. La Eurovision nu o să mă îmbrac în latex, și, nici în pantaloni. Așa că rămâne de văzut ceea ce vom alege.
R.: Este adevărat că Shaggy vă susține la Eurovision?
E. I.: A fost un articol drăguț apărut în presă. Nu știu ce să spun cât de susținuți vom fi de el, însă Costi ne-a spun că îi place piesa noastră și că o fredonează, și cred că de aici s-a speculat că ne-ar susține la Eurovision. Poate că ne va susține moral. Costi ne-a spus că ne transmite un mesaj de încurajare.
R.: Piesa e compusă de Costi Ioniță. Oamenii sunt destul de reticenți când vine vorba de muzica lui, având o istorie cu un alt gen muzical. Cum credeți că v-a infleunțat sau vă va influența acest lucru?
E. I.: Oamenii la noi, întotdeauna au criticat persoanele care au avut un trecut care nu a sunat prea bine. Eu am înțeles și aceste păreri, dar pot să le argumentez, că un om care-și depăsește anumite limite, care încearcă să facă ceva pentru artiști mare și o face cu mândrie, reprezentând țara și ajungând la un nivel destul de important, cum sunt premiile Grammy, cred că nu mai contează. Atâta timp cât face o piesă bună și piesa aceea place, și nu spun că a votat-o publicul, ci că e licențiată în 40 de țări, care cred că totuși e ceva. Indiferent de ce spun românii, fie, vrem nu vrem, noi reprezentăm România la Eurovision. Este piesa care ne-a scos din “tăcere”, noi cântam alt stil de muzică. Nu știu câți dintre cei care comentează astăzi știu trecutul trupei Mandinga. Noi făceam muzică latino, salsa mai exact, care e muzică complexă și schimbarea asta pentru noi a fost un avantaj. Indiferent ce spune lumea azi, pentru noi a fost un beneficiu. Mai puțin contează faptul că într-adevăr Costi a compus manele. Aici vorbesc de oamenii care ne-au votat, și publicul care vine la concerte. Cred că într-un procent destul de mare, oamenii ne-au votat de dinainte de a ajunge să cântăm, indiferent de cum am cântat sau de ce s-a întâmplat pe scenă. Eu îmi doresc ca oamenii care ne critică să vină la un concert să vadă cât de mult Elena cântă sau dansează, sau cât de puțin. Sunt mai multe criterii pe care tot pe ei vreau să-i las se se convingă. Eu sunt mândră de Costi Ioniță, indiferent de ce spune lumea, omul este foarte talentat, foarte serios. Mai mult decât atât, “Zaleilah 2” este pe drum, piesa are la fel de multă energie și sperăm să prindă la fel de mult ca și aceasta. Asta e fericirea nostră, că “Zaleilah” place tuturor.
R.: Pe unde o să promovați piesa? În ce țări o să fiți?
E. I.: Știu că o să mergem în Amsterdam și în Belgia. Mai multe nu știu să-ți spun. La un moment dat vor fi afișate și la noi pe site.
R.: Conform regulametului Eurovision, trebuie să fiți 6 pe scenă, iar voi sunteți 7. La cine renunțați și pe ce criteriu?
E. I.: Cel care va trebui să stea acasă, dar “acasă” e impropriu spus, pentru că el va veni cu noi peste tot, va sta cu noi la hotel, va face poze, evident peste tot va fi alături de noi. Este vorba despre Tony, el este din Cuba. Criteriul a fost făcut pe simplul fapt că reprezentăm România și clar o să rămână românii, noi suntem 4 români și 3 cubanezi. El singur a spus că, neavând ce să cânte în piesă, poate să rămână să ne susțină, și nu a fost niciun fel de problemă. Nu s-a simțit marginalizat, pentru că el va fi prezent cu noi peste tot.
R.: Credeți că aveți rețeta câștigătoare pentru Eurovision?
E. I.: Nu știm dacă o putem numi rețetă, dar noi ne bazăm pe faptul că suntem niște oameni care avem experiență, avem o anumită energie, totul ține de o anumită stare pe care tu poți să o emani față de public, și noi considerăm că avem acest atuu. Un alt punct forte e acela că suntem diversificați; cubanezi, bucureșteni, eu sunt olteancă, suntem din toată țara și din toată lumea și cred că și acest lucru aduce un plus. Există niște energii pe care le avem, iar noi ne-am schimbat formula de atâtea ori, iar de 3 ani a rămas formula care considerăm că ne-a adus succesul. Ne este foarte bine, ne simțim unul pe altul. Principalul nostru atuu e energia pe care noi o emanăm.
R.: Un gând pentru fanii din Cluj-Napoca?
E. I.: Un gând bun… Pot să le spun un “Paște Fericit” tuturor și să ne susțină, să fie alături de noi, cu la fel de multă voință cu care au făcut-o și până acum, pentru că indiferent de părerile pro sau contra atunci când tragem linie sunt clar pro și le mulțumim și lor pentru susținere. Ne dorim să facem o treabă cât mai bună ca și ei să fie mândri de noi.
____________
Andrei Faur
Foto: mandinga.ro/ tvr.ro
