Sfârşitul lunii februarie pare a nu spune nimic. Soarele e totuşi prea încrezător pentru un sfârşit de iarna nemiloasă însă cei mai încrezători par a fi oamenii şi copiii care cu zâmbete şi paşi grăbiţi se îndreptă spre tarabele cu mărţişoare care au ocupat Piaţa Unirii din Cluj. Liniştea oamenilor li se citeşte pe chip iar privirile senine însufleţesc şi mai puternic frumuseţea mărţişoarelor şi semnificaţia care se află în spatele acestora.
La intrarea în Piaţa Unirii toţi oamenii sunt întâmpinaţi de micii comercianţi de mărţişoare care s-au adunat să-şi expună creaţiile încă de la primele ore ale zilei. Nu întamplător simţeam că primăvara nu mai trebuie asteptată ci întâmpinată, că iarna încet dar sigur s-a pierdut în căldura razelor curioase de soare şi că la fel ca ceilalţi şi eu trebuia sa-i spun bun venit primăverii.
Plimbare înapoi în tradiție
Plimbarea in jurul taberelor pline cu mărţisoare m-a purtat puternic înapoi în tradiţie şi copilărie. În mintea-mi ocupată de descifrarea semnificaţiilor simbolurilor de pe acele mici dar vii creaţii şi-a făcut loc o întrebare veche şi cunoscută mie prin care mă întrebam oare ce-are în plus acea expoziţie la care priveam cu admiraţie. Mă îndreptam către un panou din lemn curat şi lăcuit pe care stăteau nemişcate mărţişoare mai mari şi mai mici prinse cu un şnur din alb şi roşu. Chiar dacă nu erau puse într-un mod diferit faţă de celelalte atrăgeau privirile deoarece în spatele lor nu se ascundea numai o tradiţie pe care o ştim cu toţii ci felul în care era păstrată această tradiţie de-a lungul timpului. Nişte oameni simpli au creat din lut şi apă mărţişoare care pentru ei aveau o semnificaţie şi un rol aparte.
Olimpia şi Traian Andraşi sunt din Cluj şi pentru ei este o plăcere să ducă tradiţia mai departe. Nu cu mult trecută de cinzeci de ani, doamna Andraşi mărturiseşte că ei sunt adepţii tradiţiilor şi îşi doresc din tot sufletul să le ducă mai departe. Ei au reuşit să îmi amintească că mărţişorul nu este numai un simbol care adună zile, săptămâni şi ani la rând doar pentru a forma cursul firesc al timpului, ci el însuşi constituie un amalgam în care dominante sunt credinţa, tradiţia şi cultura.
„În trecut mărţişoarele se făceau mai mari deoarece ele nu se dăruiau numai persoanelor de gen feminin, ci se dăruiau pentru întreaga familie. Fiecare mărţişor are inscripţionat pe spatele lui câte un mesaj care poate sugera norocul, bunăstarea, prosperitatea sau alte lucruri. Pentru bunicii sau străbunicii noştri mărţişoarele erau considerate ca nişte talismane pe care le puneau la loc de cinste. Fiind făcute din lut ele semnifică viaţa. Pământul însuşi are energie şi e viaţă. Ars la o mie şi ceva de grade e o altă energie iar mai apoi creatorul care l-a pictat şi la creat mai pune puţin câte puţin din sufletul lui.” Doamna Andraşi vorbea încet. Era mărturisirea unei femei care împreună cu soţul ei şi-au legat gândurile şi le-au transmis pe spatele mărţişorului, şi-au împletit dragostea pentru ceea ce înseamnă autentic şi au exprimat-o prin împletirea celor două culori: roşu şi alb. Era de părere că toate gândurile şi toate lucrurile bune erau reunite în acel obiect cu o încărcătura energetică foarte mare şi care poate avea efecte benefice asupra noastră, că trebuie să existe un liant care să lege credinţa şi iubirea.
„Ar fi o pierdere sufletească dacă nu aș mai creea mărțișoare!”
Continuarea poveştii nu a luat deloc altă forma, deşi a fost spusă de soţul doamnei Andraşi. Cu aceeaşi limpezime în gânduri a continuat să-şi depene amintirile şi să ducă firul discuţiei la sfarşit. Era un om de statură medie, cu ochii mici si fruntea îngustă. Avea şaizeci de ani, însă anii lui îi dădeau un farmec şi mai aparte discuţiei. Rostea cuvinte simple, dar în cuvinte exista siguranţă şi dăruire. Era o bucurie pentru mine să parcurg o dată cu el mica istorie a semnificaţiei pe care crearea de mărţişoare i-o dădea de la an la an. Liniştit şi încrezător, cu privirea fixată spre un ghiocel acoperit de o parte a şnurului roşu ce forma un mărţişor părea că încearcă sa îşi găsească câteva cuvinte.
„Având în vedere că marea majoritate a oamenilor uită ceea ce sărbătorim la 1 Martie am considerat că ar fi bine să facem un proiect prin care să arătam rădacinile acestei zile.” Familia Andraşi s-a dedicat acestei arte încă de prin 1980 şi de atunci au făcut fel şi fel de mărţişoare. De exemplu, dânsul mi-a mărturisit că şnururile în trecut aveau şi alte culori şi de obicei erau confecţionate din lână. Şnurul confecţionat din lână alb cu negru putea simboliza răul şi binele, întunericul şi lumina, viaţa şi moartea, pe când şnurul confecţionat din alb şi roşu era legătura strânsă dintre un bărbat şi o femeie care se finaliza în cele din urmă în iubire. Femeia fiind născătoare de prunci era sânge şi foc, aşadar roşu iar bărbatul era lumina şi puterea, deci alb.
Ghiocelul – putere. Trifoiul – norocul şi bunăstarea iar fluturele – frumusețea și măiestria!
Un loc aparte îl au şi simbolurile de pe mărţişoare. Nu e nevoie de nicio baghetă magică pentru a trece dincolo de nişte simple simboluri fiindcă magia se ascunde chiar în spatele lor. Trebuie puțină încredere de a porni în descifrarea lor nu cu mintea ci cu sufletul, nu cu desconsiderare ci cu admirație!
“Astfel, ghiocelul deşi atat de firav are puterea de a sparge pământul şi este în acelaşi timp puternic. Noi cu puterea noastră nu am putea să spargem pământul, însă el trece prin zăpadă şi iese la lumină.” Tot dânsul a pomenit şi faptul că în această muncă nu există profesor. „Este o muncă ce se transmite pur şi simplu de la creator la creator. Nu trebuie să te naşti artist pentru a putea face mărţişoare. ”
Deşi nu am stat din zorii zilei şi până la apusul soarelui de vorba cu familia Andraşi a fost suficient pentru mine să le ascult povestea ca să înteleg că fiecare om se inspiră în viaţa aceasta din ce are el mai bun. A fost o scurtă poveste care ne aduce aminte că primăvara începe cu un ghiocel şi cu un mărţişor dat în dar oamenilor dragi. E suficient să le asculţi povestea din spatele muncii lor ca să afli că pentru ei este un moment de bucurie când îşi împărtăşesc creaţiile.
_______________
Nicoleta Algeorge
