Despre bezna din ochi și lumina din suflet. Povestea unui nevăzător care luptă pentru normalitate

Din oraş Social

Lui Paul Bogorin elev în clasa a XI-a la Liceul pentru Deficienți de Vedere din Cluj-Napoca viața i-a dat o lecție dură, pe care a învățat-o de la o vârstă fragedă. El nu a văzut niciodată lumina zilei, nu știe cum e lumea din jur, dar bănuiește că e colorată și vie, cel puțin așa a auzit. Independent, inteligent și amuzant, băiatul a devenit în timp foarte puternic și reușeșste astăzi să vorbească deschis despre problemele de vedere pe care le are și ce s-a întâmplat de fapt la naștere. Medicii au uitat să îi acopere ochii în incubator pentru a-I proteja impotriva luminii, iar acest lucru a dus la o dezlipire de retina.

Totuși nu s-a dat bătut și a dovedit că e mai puternic decât soarta. Părinții i-au dat încredere, iar pritenii adevărați, chiar dacă sunt puțini l-au învățat să zâmbească. Tânărul e din Sibiu și de mic a învățat să se descurce singur. Când vine vorba să se plimbe prin oraș, Paul întâmpină mereu aceleași probleme: semafoare pentru pietoni fără semnale acustice pentru nevăzători, sisteme de transport public, la fel, fără sisteme de sonorizare care să anunțe ordinea stațiilor și trotuare praf, dacă nu lipsă. Lipsuri pe care Paul le acoperă prin puncte de reper. „Când merg cu autobuzul, de exemplu, știu că dacă vreau să merg la facultate trebuie să cobor la a doua stație, după ce trec podul gării. În alte locuri, tot din autobuz, am drept punct de reper acele limitatoare de viteză amplasate înaintea unor treceri de pietoni“, explică băiatul.

Paul e un adolescent cu activități normale pentru vârsta lui, dar pe care le face într-un mod puțin mai diferit decât ceilalți. E foarte priceput în domaniul programării și chiar dorește să facă o carieră din asta. Iar printer hobiurile lui se numără șahul, radio-ul și muzica.
Reușește să utilizeze calculatorul și telefonul datorită unei aplicații vocale special create pentru nevăzători, iar tabla de șah este concepută în așa fel încât să se poată orienta ușor. Dar cel mai mult îi place să cânte și să asculte muzică. Anul trecut a participat la un concurs national de muzică unde a interpretat o piesă compusă de el la chitară și a câștigat premiul II.

Paul este un exemplu, un exemplu viu că se poate. Povestea lui merită ascultată de cât mai multă lume, poate inspira, poate da forţă şi schimba lucruri.

 

Monica Ostașuc / Sursa foto: Monica Ostașuc

leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

related posts