„Duceți-vă și vedeți de ce s-a dărâmat zidul Berlinului, metaforic vorbind, pentru că dacă nu, ni se întâmplă ca-n bancul pe care l-am auzit recent să ne culcăm președinți și să ne sculăm proști” punctează Michael Shafir.
Facultatea de Studii Europene, Universitatea Paris-Est Marne-la-Vallee, Centrul de Studii Politice şi Relaţii Internaţionale a organizat dezbaterea cu tema „Iluzii și deziluzii după căderea Cortinei de Fier. Europa de la Berlin la Lisabona”, care a reunit aseară aproximativ 40 de persoane în sala Robert Schuman a Facultăţii de Studii Europene.
„Iluziile şi deziluziile” apărute după căderea Cortinei de Fier au fost reactualizate și încadrate în contextul social-politic actual prin apel inevitabil la recentele alegeri prezidențiale. Discuțiile la masa rotundă moderate de Sergiu Mișcoiu au fost asigurate de cadrele didactice: Michael Shafir, Edit Szegedy, Ovidiu Vaida, Marius Mitrache, Ancuța Tarța și Cristian Ivaneș (Radio Cluj) cu suportul interactiv al publicului.
Michael Shafir apreciază că în jargoul tranzitologiei un important punct de analiză îl ocupă exit-point-ul. „Aici părerile sunt împărțite, între cei care consideră că România a plecat dintr-o versiune târzie a totalitarismului, alții care sunt de părere că a plecat dintr-un sistem totalitaristo-sultanist, și vă puteți închipui că pe lângă totalitarism, asta înseamnă dependența de o singură persoana, care decide tot.”
Vechile războaie, instrument de propagandă?
„Acea mult hulită masă rotundă în care guvernanții au stat de vorbă cu opoziția și au ajuns împreună la un modus vivendi al tranziției, desigur, compromis și compromițător pentru ambele părți, el a stabilit o modalitate de-a dialoga, o prima bază a democrației. Noi, în România, continuăm să ducem vechile războaie și mai mult decât atât vechile războaie sunt încă un instrument de propagandă” consideră Shafir. Acesta explică impactul pe care candidatul Crin Antonescu l-a avut asupra tinerilor alegători: ”Nu părea așa înversunat să ducă războaie care pe voi nu vă interesează, vroia să intre în viața așa-zisă normală. Când rezolvarea dosarelor securității este egală cu a ne da pâine, ajungem unde ajungem…”
Drept concluzionare Michael Shafir transmite următorul mesaj: „Voi să nu credeți nimic, nici din ce vă spun eu, nici din ce spun alții, duceți-vă și cercetați pe teren. Faptul că am lucrat 20 de ani la Europa Liberă și că am dărâmat Zidul Berlinului nu mă face să am dreptate și pe nimeni nu-l face să aibă dreptate. Duceți-vă și vedeți de ce s-a dărâmat zidul Berlinului, metaforic vorbind, pentru că dacă nu, ni se întâmplă ca-n bancul pe care l-am auzit recent să ne culcăm președinți și să ne sculăm proști”.
Amintiri din…comunism
O mostră din perioada comunistă a fost expusă de Edit Szegedy: „Sursa mea de informație a fost radioul, evenimentele din Europa, în special Răsăriteană, în toamna lui 1989 pentru mine nu sunt extrem de vizuale, sunt experiențe auditive. E foarte greu de explicat astăzi cum este să auzi revoluția, și revoluția la care nu s-a tras. Să ajungi pe lună e un fleac, să cadă Zidul Berlinului fără să se tragă un foc de armă…așa ceva nu există. Gândiți-vă că în presă nu era un cuvânt. Termenul de Zid al Berlinului nu exista, era tabuu. Eu eram abonată la trei ziare, nu era amintit nimic, deci din punctul de vedere al presei din România, nu s-a întâmplat nimic.”
Edit Szegedy consideră că în prezent reminiscențele regimului ceaușist s-au păstrat nu doar la nivel de mentalitate, ci și prin anumite subterfugii: „Ceaușescu este foarte viu, o dovedește faptul că orașul nostru se numește încă așa, din 18 octombrie 1974, numele este o aberație. Proiectul ceaușist Cluj-Napoca (nu-i vorba doar de-o denumire) a fost continuat”.
Cu privire la imaginea libertății contemporane Szegedy apreciază: „Am avut, după euforia aceea, un sentiment pe care-l am și astăzi, fragilitatea libertății, faptul că eu de 20 de ani nu am senzația că libertatea este ceva cu care mă pot obișnui.”
În finalul dezbaterii Cristian Ivaneș a dezvăluit participanților, printr-un documentar cu imagini comentate, Istoria căderii zidului Berlinului.
Alina Mihuț
