Scriitorul Patrizio Trequattrini şi-a lansat astăzi, la Sediul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, în prezenţa unui public numeros, volumul „ Furio”, apărut la Editura Eikon. Volumul a fost prezentat de preşedintele Filialei Cluj a U.S.R. Irina Petraş, directorul Centrului Cultural Italian Carmela Lista, scriitorul Ovidiu Pecican precum şi traducătorul Laszlo Alexandru.
Opera este tragedie în două acte, actul al doilea fiind împărţit în trei scene. Este o carte despre furie, dăruinţă, marea iubire, nobleţe, neputiinţă şi moarte.
“Această cartea foarte dureroasă surprinde o parte de aberant şi absurd al existenţei fiind un produs cultural izvorât din talentul autorului”, afirmă Ovidiu Pecican.
Protagoniştii cărţii sunt doi adulţi, Bruno şi Carla, care au un fiu, Furio, copil cu probleme de sănătate şi o existenţă sălbatică, şi care tulbură echilibrul în orice relaţie.
Cartea pleacă de la o situaţie concretă care ia în discuţie problematica cuplului a celor doi adulţi care au un copil, care se transforma treptat într-o adevărată problemă şi astfel toate lucrurile îşi schimbă ponderea şi se ajunge într-un impas generalizat datorită situaţiei conflictuale astfel încât mama, respectiv soţia, Carla, nu mai rezistă şi pleacă, abandoneză căminul.
Piesa redă un triunghi unde în mod normal, copilul ar trebuie să fie liantul familiei, însă nu se întâmplă aşa deoarece Furio este un dictator şi de aceea familia este supusă acestui tiran care muşcă, loveşte, cu care nu poţi avea o discuţie, îşi impune propriile reguli şi se comportă ca o fiară.
“Dacă, într-o familie femeia este cea care se sacrifică pentru binele comun, în această carte situaţia este diferită, bărbatul este cel care îşi asumă îngrijirea copilului în cele mai banele sau intime momente din zi sau noapte şi împinge înainte această dificultate a trăirii în condiţiile în care femeia dezertează.”, povesteşte Carmela Lista, directorul Centrului Cultural Italian din Cluj.
În final cartea ia o întorsură neaşteptată deoarece soţia revine ca să reconstruiască ceea ce a lăsat în urmă. Această revenire pune în lumină un context tragic deoarece soţul, respectiv tatăl, cel care se sacrificase, tocmai hotărâse să pună capăt acestui sacrificiu prin moarte.
Aşadar este o poveste de neînţelegere în care nebunia devoţiunii se termină prin moarte deşi când s-ar fi părut că se conturează soluţia acestui conflict în cadrul familiei, defapt soluţia eşuează într-o tragedie.
___________
Raluca Şteţco
