În Săptămâna Patimilor, credincioşii rememorează, pas cu pas, calea urmată de Iisus Hristos pentru mântuirea omului şi învingerea morţii, cale care culminează cu evenimentul crucial din creştinism: Învierea. Joia Mare este cunoscută şi ca Joia celor 12 Denii, Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagră sau Joimărița.
Din punct de vedere cronologic, în zilele de luni şi marţi, atenţia creştinilor a fost concentrată asupra ultimelor învăţături ale lui Iisus Hristos, înainte de răstigire. Miercuri, Mântuitorul a fost vândut fariseilor şi cărturarilor pentru 30 de arginţi, de către un apropiat care voia să-l ucidă, acesta fiind și motivul pentru care ziua de miercuri este declarată zi de post, alături de ziua de vineri, zi în care Iisus a fost răstignit.
În Joia Mare dimineaţa, credincioșii obişnuiesc să meargă la biserică să se spovedească şi să se împărtăşească, în timp ce seara, îmbrăcați în haine de doliu, aceștia merg la Denia celor 12 Evanghelii. Denia pentru Joia Mare este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viaţa Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie, Cina Domnească la care s-a instituit Taina Împărtaşaniei, rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi începutul Patimilor prin vinderea Domnului. Evenimentul Biblic prin care Iisus Hristos este înfățișat spălând picioarele ucenicilor are un caracter purificator, gestul semnificând curățarea Apostolilor de păcate. Ritualul a precedat Cinei cea de Taină, moment în care Iisus Hristos, prin folosirea vinului și a pâinii, le arată ucenicilor cum uremază să fie jertfit.
În gospodăriile româneşti, Joia Mare este ziua dedicată copturilor pascale şi înroşirii ouălor, simbol al Sărbătorii Sfintelor Paşti. Străbunii credeau că ouăle înroşite în această zi nu se strică niciodată. Conform tradiției populare, cojile de ouă folosite la pască nu se aruncă și nici nu se ard, ci ele se strâng într-un vas special şi se aruncă în Sâmbăta Paştelui pe o apă curgătoare crezându-se că, astfel, găinile si puii din gospodării o să fie paziţi de păsările prădătoare, conform site-ului Creștin Ortodox.
La momentul răstignirii pe cruce, Iisus a fost bătut cu urzici și stropit cu oțet, iar din această cauză oțetul și urzicile sunt două alimente interzise de tradiție în aceste zile de sărbătoare. De asemenea, o altă tradiție populară spune că până la această dată, femeile trebuiau să termine de tors cânepa, deoarece Joimăriţa venea la femeile leneşe să vadă cât au lucrat, iar dacă le prinde dormind, le face neputincioase tot anul. Câteodată, o femeie bătrână mergea pe la casele în care locuiau fete mari şi dadea foc cânepii netoarse, iar alteori, copiii, unşi pe faţă cu negreală, mergeau să le îndemne la muncă.
În Sudul ţării, în Joia Mare, fetele obişnuiesc să facă câte 12 noduri unei aţe, punându-şi câte o dorinţă pentru fiecare nod și dezlegându-le doar atunci când dorinţa s-a îndeplinit. Tot în această zonă se păstrează obiceiul de a spala picioarele celor din casă de către femeile mai în vârstă. În Oltenia se fac şi acum, în zorii zilei, în curți și uneori și la morminte, focuri în cinstea morţilor, deoarece în tradiţia populară această zi este considerată binefăcătoare pentru cei răposați. Tradiţia spune că în noaptea dinainte de Joia Mare, se deschid mormintele, iar sufletele morţilor se întorc la vechile lor locuinţe, unde rămân până în sâmbăta dinainte de Rusalii.
Se spune că nu e bine să speli rufe în această zi, pentru că la morţi, în loc să le ajungă pomana, se duce apa murdară de la spălat. De aceea, se obișnuiește ca o galeată de apă să fie aruncată pe mormânt, să fie oferită apă drept pomană sau dărutiă femeilor mai bătrâne.
Sursă foto: Unsplash
Crișan Daria
