Adrian Petrișor este un fotograf renumit mai ales pentru fotografia de peisaj, dar și pentru cea de portret. România văzută prin obiectivul său este foarte frumoasă, defapt, este o Românie naturală, pură, colorată, exact așa cum ar trebui privită de noi toți. El nu fotografiază doar pe plaiurile natale, deci ce ar fi să aflăm mai multe chiar de la el însăși?
Cum ai început să faci fotografii?
De mic îmi plăcea să mă joc cu un aparat foto pe film, aveam vreo 10-11 ani și făceam tot felul de poze la floricele, fluturași și alte bâzdâgănii, dar eram destul de cumpătat fiindcă fiecare developare și scanare costa ceva dar mă încânta acea surpriză când mergeam să scot fotografiile să văd ce a ieșit. Am scăpat de această limitare (nr. de cadre) în liceu pe la 15 ani când mi-au cumpărat ai mei primul aparat digital cu 2MP, iar joaca mea de-a pozatul nu mai era atât de costisitoare.
De la ce vârstă ai început să te simți atras de acest segment al artei?
Cum am spus și mai sus, de foarte mic am fost atras, dar mi-am dat seama abia în primul an de facultate la arhitectură că-mi place foarte mult acest segment deoarece umblam pe străzi până uitam de mine cu aparatu-n mână fotografiind tot ce mișca prin Cluj, parcă ignorând tema cu care plecam de acasă și anume clădirile, fațadele, arhitectura. Odată cu achiziționarea unui digital compact mai bun, fotografia a început să-mi ocupe tot mai mult timp din viață.
Ce te-a determinat să alegi această meserie? (fotografia)
Inițial nici nu mi-a trecut prin cap că fotografia ar putea fi o meserie la noi, dar cu timpul din hobby-ul ăsta al meu am strâns un portofoliu de lucrări, în mare parte peisaje, iar multe din ele le-am urcat pe tot felul de site-uri pe internet. Lumea a dat de ele și au început cererile, am început să vând imagini de-a mele fie pe site-uri comerciale, fie pentru calendare, albume, etc; iar acest lucru m-a ambiționat să merg cât mai departe cu fotografia să văd ce poate ieși din asta.
Ce înseamnă pentru tine fotografia?
Pentru mine fotografia e asociată imediat cuvântului „artă”. O artă care a început din pasiunea de a surprinde frumosul și a lucrurilor care contează din jurul meu. Fotografia a ajuns să însemne totul pentru mine, fiind modul de exprimare și sursa mea de relaxare, satisfacție si susținere materială. Toate acestea fiind posibile doar fiindcă m-am dedicat în totalitate acestui domeniu, făcând cu drag ce-mi place; lucru pe care-l consider cel mai important într-o viață de om atât de scurtă.
Ce preferi dintre fotografia de portret și fotografia de peisaj?
Întotdeauna am fost un mare iubitor al naturii, de mititel, de pe la 5 ani când bunicul meu mă ducea cu el prin toate pădurile după ciuperci…astfel, în natură mă simt cel mai bine, parcă uit de tot ce mă înconjoară și inevitabil fotografia de peisaj îmi este cea mai apropiată de suflet, dar cum această ramură nu este atât de dezvoltată la noi, de câțiva ani de zile fac cu mare drag și fotografie de portret care mă susține în proporție de 80% financiar, să-mi pot face eu de cap pe munți și să văd cât mai multe locuri frumoase ce merită fotografiate. Recunosc că fotografia de portret m-a ajutat enorm într-un timp foarte scurt să fac față oricărei provocări, să-mi cunosc mai bine aparatura și să mă descurc în situații limită cu diferite tipuri de lumină și locații.
Ce cameră și ce obiective folosești?
Treptat, schimbând multe aparate și obiective, am ajuns să folosesc două aparate full frame Canon 5D mark II și cu obiective după cum urmează: pentru peisaj un Canon 17-40mm f/4 L și un Canon 70-200mm f/4 L, iar pentru partea de portretistică o serie de lentile fixe cum ar fi: Canon 28mm f/2.8, Sigma 35mm f/1.4, Sigma 50mm f/1.4 și Canon 85mm f/1.8
Există vreo poveste care ți-a rămas în minte în urma unei fotografii?
Cred că dacă-mi iau portofoliul de fotografii la răsfoit țin minte fiecare imagine unde este făcută și ce s-a întâmplat în acel moment dar poate una recentă ce-mi vine acum în minte este la această imagine din Munții Dolomiti – Italia:
Era o vreme urâtă, plouă fără oprire dar am mers totuși în recunoștere să vedem unde este Biserica Santa Maddalena, să știm pentru zilele ce urmează unde ne poziționăm pentru a o fotografia cât mai bine. Ajunși acolo, urcăm pe un deal din apropiere când ploaia parcă se mai potolește și în câteva momente se creează o spărtură-n nori exact la apus, pe direcția soarelui și vedem cum în câteva clipe se formează acest curcubeu exact în cadru, în stânga bisericii. Nefiind pregătit pentru asta (vorbă ce a rămas celebră) am început să declanșez, să fug pe acolo pentru a găsi unghiul cel mai bun deoarece știam că acest cadou al naturii poate fi extrem de scurt, așa cum a și fost…maxim 15-20 secunde. După ce s-a încheiat momentul cu pricina, încă extaziat de acel spectacol oferit, merg la rucsac să-l închid și văd parcă cu încetinitorul cum un card de 32Gb plin cu fotografii din Elveția (tura foto cu o săptămână înainte) zboară și cade exact printr-un grilaj metalic într-un canal de scurgere. În secunda doi, fără să gândesc prea mult împreună cu un prieten ce era și el acolo lângă mine și a văzut isprava… am apucat amândoi de acel grilaj și instantaneu l-am scos din pământ. Avea cam 1m și ceva adâncime, plin de urzici, dar am sărit în el să-mi caut cardul. Vesel că l-am găsit, ne distram copios pe cele întâmplate când vedem că de sus coboară două femei, localnice probabil iar noi din cauza râsului, și grilajul fiind foarte greu, nici măcar nu-l puteam urni din loc. În momentul acela, să rezolvăm situația până ajung ele jos, luăm grilajul de fier și-l punem cu chiu cu vai în acel loc astupând repede cu iarbă și pământul scos, locurile unde a fost prins inițial. Femeile au trecut pe lângă noi, ne-au salutat, noi ne facem că plouă…le-am salutat înapoi și coborâm repede la mașină, când din vale auzim și vedem o mașină cu sirenele pornite ce urca la deal fix unde eram noi. Atunci am zis „gata…să vezi că au chemat poliția și ne iau acum la întrebări.” Deja ne facem textele în minte cum să răspundem în italiană și ce să le zicem, dar mașina defapt era una de salvare, și nu de poliție, care nu avea nici o treabă cu noi. Toate acestea s-au întâmplat într-un timp extrem de scurt și m-au făcut să și uit de lumină, cadrul pe care l-am făcut, de curcubeu și de toate cele.
Ai vreun loc în care te-ai întoarce tot timpul pentru a-l fotografia?
Poate că Alpii Elvețieni m-au fascinat tare și m-aș mai întoarce de câteva ori să-i fotografiez, dar în principiu îmi place să văd cât mai multe locuri noi și să nu pierd timpul de multe ori în același loc, chiar dacă e foarte spectaculos, și oricând ai ceva frumos de pozat.
Pe lângă proiectul „Acoperișul României” mai ai și altceva în vizor?
Pe lângă „Acoperișul României” vreau să acord mai multă atenție și proiectului de Workshop-uri foto în natură pe care le-am început și organizat, dar din lipsa timpului în ultima vreme au fost tot mai rare. Sper să vin cu forțe proaspete în 2015.
Pe lângă site-ul tău, unde mai putem găsi fotografii realizate de tine?
Site-ul meu cuprinde cam tot ce fac într-o ordine cronologică, dar selecții cu cele mai bune fotografii ale mele se pot găsi si pe 500px (https://500px.com/adypetrisor) sau fotografii de eveniment pe site`ul – http://elegansphoto.ro
Având în vedere că o mare parte a muncii tale o ocupă fotografia de peisaj, cât timp reușești să petreci acasă?
Da, asta mă întreabă multă lume… pare că sunt tot timpul plecat datorită volumului de fotografii postate de prin diferite locuri, dar îmi petrec mult timp și prin Cluj, și chiar mi-aș dori să fiu poate mai mult plecat pe coclauri, dar mai trebuie să stau și pe lângă calculator și prin oraș să-mi rezolv treburile.
În afară de fotografie ce hobby-uri mai ai?
Foarte strâns legat de fotografie în categoria plăcerilor mele intră clar drumețiile pe munte, dar și bicicleta cu care străbat mulți km, pescuitul și cam tot ce ține de natură și vizitarea a noi locuri din țară sau peste hotare.
Ce sfaturi poți da celor ce vor să se apuce serios de fotografie?
Pai, pot să-i sfătuiesc să facă ce am făcut și eu, adică să petreacă cât mai mult timp cu aparatul de fotografiat în mână, să declanșeze mult, dar să și urmărească zilnic alți fotografi și să răsfoiască multe portofolii, deoarece doar așa îți mărești câmpul de inspirație și te poți autodepăși constant. Cel mai important e să fiți foarte critici cu voi în ceea ce privește selecția fotografiilor pe care doriți să le arătați publicului și să vă alegeți subiecte interesante pentru a nu plictisi cu imaginile voastre.
– Ioana Fofiu
