Cred că ştim cu toţii că în România, dacă vrei să mergi cu maşina de la punctul A la B pe ceea ce numim drumuri naţionale, rişti să îţi pierzi o grămadă de bani, dar şi bucşe, arcuri sau telescoape. Probabil că nu sunt singurul şofer român care ajunge în faţa ghişeului şi spune „vreau să plătesc rovinieta” bolborosind o înjurătură la adresa statului. Banii pe care îi plătim pentru a putea circula legal pe drumurile din ţara noastră se strâng parcă într-un sac fără fund, având în vedere faptul că niciodată nu sunt fonduri suficiente pentru a fi reparate.
Este foarte ciudat faptul că dincolo de graniţele ţării există mii de kilometri de autostradă, drumurile sunt făcute la standarde înalte, iar administratorii se ocupă să investească în schimbarea stratului de uzură la termene. La noi, parcă e sfărşitul apocaliptic când ajungi pe un drum judeţean, având în vedere că la 90 km/h, ţii strâns de volan cu amândouă mâinile să nu cumva să dai într-o groapă care să te arunce în vreun şanţ. E totuşi o adevărată cursă off-road, şi te-ai bucura să poţi merge măcar cu 80km/h, dar rişti să ţi se înceţoşeze privirea din cauză că maşina se scutură din toate „încheieturile”.
Ceea ce nouă ne lipseşte cu desăvârşire este baza, infrastructura, aşa că nu putem avea nicio pretenţie la autostradă, dacă nici drumurile naţionale nu sunt în regulă. Ne mulţumim cu bulinele negre pe care le primim din cauza europenilor şi când spun „europeni” mă refer la oameni din alte ţări care ar dori să vină în vizită prin ţara noastră, să facă turism sau oameni care trebuie să traverseze ţara noastră şi se lovesc de cozi interminabile la ieşirea dintr-un oraş, nu la locuitorii din ţara noastră care sunt europeni doar pe hârtii.
În mod normal, la repararea unui drum se înlocuieşte doar stratul de uzură. La noi, administratorii drumurilor le „cârpesc” doar, „groapă după groapă”, pentru că înlocuirea stratului de uzură ar costa mai mult. După trei luni de zile, din cauza traficului intens, gropile apar din nou în aceleaşi locuri sau imediat lângă. Soluţia lor rămâne aceeaşi, nimic nu le dă de gândit că ar putea să schimbe totul, de la fundaţie sau stratul de bază. Dacă nu au o bază bună, este şi normal ca ceea ce este dincolo de stratul de uzură să o ia la vale şi astfel să se formeze denivelările în asfalt. Probabil că odată făcută o fundaţie de calitate, prin înlocuirea stratului de uzură odată la un an sau doi, s-ar recupera fondurile alocate doar pentru „cârpirea” drumurilor.
Vorbind despre gropile din asfalt, parcă aş putea trece cu vederea faptul că drumurile sunt nemarcate şi că rişti în oricare moment al nopţii să ieşi de pe carosabil. Din cauza denivelărilor, până şi liniile care despart cele două benzi de sens, ca să nu mai zic de cele de pe margini, s-au transformat din linii drepte în linii şerpuite.
România pierde anual bani grei din cauza turismului, pentru că cei care au venit o dată sunt îngroziţi de ceea ce întâlnesc pe şosele şi nu au de gând să revină. Pe lângă gropi, aceştia se trezesc în mijlocul oraşului fără vreun indicator care să îi îndrume. Când ajung la ieşire îşi dau seama că se circulă pe două benzi care dintr-o dată se transformă într-una singură, fiind nevoiţi să aştepte ca celălalt şofer să îi cedeze locul, lucru care nu prea se întâmplă pe la noi. Pierdem bani din turism, dar facem vânzări de milioane de euro anual magazinelor de piese auto din cauza craterelor care s-au format în şosele. De ce asta? Pentru că aşa e în România.
– Alina Șumălan / Sursa fotografiei: Realitatea.NET
