Problema procrastinării datează de secole întregi, iar oamenii tind să se lovească tot mai des de acest tip de comportament. În Antichitate, starea propriu-zisă de a acționa împotriva unei judecăți mai bune a fost denumită de Socrate și Aristotel Akrasia.
În principiu, Akrasia este echivalentă cu procrastinarea și nu înseamnă nimic altceva decât comportamentul unei persoane de a amâna sarcini și acțiuni și de a lăsa totul pe ultima sută de metri. Este forța care ne împiedică să urmărim ceea ce ne-am propus și să ne îndeplinim obiectivele.
Numărul persoanelor care procrastinează este îngrijorător, iar acest factor duce de cele mai multe ori la stres, pierderea productivității sau dezaprobarea din partea celorlalți pentru neîndeplinirea responsabilităților.
Statisticile unui studiu realizat în ianuarie 2020 de Micro Biz Mag pe 1000 de adulți din UK, arată că 84% din populație este afectată de procrastinare, iar 1 din 5 persoane procrastinează în fiecare zi. De altfel 14,4% au susținut că procrastinează rar, 27,4% doar uneori, 22,1% destul de des, iar 20,5% procrastinează zilnic.
De altfel, pe aceeași sursă se poate găsi rezultatul căutărilor pe Google pentru termenul procrastinare, acesta din urmă fiind căutat de peste 22.000 de ori pe lună. Marile temeri ale oamenilor sunt legate de găsirea unor metode eficiente pentru stoparea procrastinării și a consecințelor sale în numeroase circumstanțe. Acest fapt denotă că oamenii nu doar că sunt conștienți de propria condiție și de modul constant de tergiversare a acțiunilor la care recurg, dar caută și modalități de rezolvare sau îmbunătățire a situației în care se află.
Printre categoriile cele mai afectate de procrastinare se află și studenții, manifestând adesea interes pentru orice altă activitate care nu depinde de statutul lor propriu-zis și de sarcini individuale, în ciuda uneia impuse și care necesită un număr mai mare de resurse.
Așadar, studenții se lasă foarte ușor distrași de la grila lor de program și aleg de cele mai multe ori să lase efectuarea unei sarcini pe ultima sută de metri. Fie că este vorba de un examen sau de un proiect cu termen limită de predare, cei mai mulți dintre studenți vor învăța materia și vor realiza proiectul în ultima zi.
„Am trecut prin aceeași situație la fiecare sesiune din facultate și am această problemă de dinainte de începerea liceului. De fiecare dată mă mint singură că am suficient timp să parcurg toată materia, când de fapt în realitate nu e deloc așa. Pur și simplu îl consider un handicap, faptul că realizez că trebuie să fac un lucru și amân la nesfârșit să-l fac, deși știu sigur că voi suporta consecințele mai târziu.”, spune Isabela, o studentă în vârstă de 21 de ani.
Dacă iluzia timpului nedeterminat este principala cauză pentru care Isabela procrastinează și nu reușește să-și echilibreze cantitatea de informație care trebuie memorată cu timpul rămas la dispoziție, pentru Andrei (20 de ani) micile plăceri de moment primează în fața obiectivelor din viitorul apropiat:
„Sunt genul de persoană care își stabilește o listă întreagă de sarcini pe care să le rezolve, iar apoi primește un telefon însoțit de o invitație la bere sau la fotbal și abandonează tot. Pe moment îmi spun că voi reveni la ele, voi compensa timpul pierdut, dar istoria se repetă și din nou ajung cu un bagaj de sute de teme și alte lucruri pe care trebuie să le fac într-un timp scurt în care nu aș reuși nici să ies la bere.”
La întrebarea de ce procrastinăm, cercetările arată mai multe cauze care duc la amânarea unor sarcini ce ar trebui realizate de îndată. Printre ele se numără și interpretarea respectivelor activități ca fiind plictisitoare, inutile sau frustrante, lipsa unui sens personal, ori incapacitatea de a stabili o schemă după care trebuie rezolvate.
Din punct de vedere psihologic, autorul James Clear a expus într-un articol informații potrivit cărora există un fenomen numit inconsecvență în timp, care ne ajută să explicăm de ce procrastinarea ne atrage mai mult decât rezolvarea sarcinilor. Inconsecvența în timp se referă la tendința creierului uman de a valorifica mai mult recompensele viitoare decât pe cele imediate, așadar procrastinatorii preferă să vizioneze un film care să le aducă satisfacție pe moment, în loc să înceapă scrierea unui roman care le va aduce satisfacție mai târziu; lucru valabil și în cazul lui Andrei.
Ceea ce este cel mai important însă, după conștientizarea situației în care te afli, este acțiunea propriu-zisă asupra metodelor de stopare a procrastinării. Începând cu stabilirea principalelor obiective pe care să le îndeplinești, până la finalizarea lor e nevoie să urmezi câteva strategii pentru a nu mai fi împiedicat de tendința amânării lor.
Articolul propus de wikiHow evidențiază cele mai bune cinci modalități de a scăpa de obiceiul procrastinării, fiind însoțite de explicații clare și exemple utile. Conform sursei citate, pe primul loc în acest proces se află îndemnul de a renunța la pedepsirea propriei persoane pentru neefectuarea unei sarcini, aceasta fiind însoțită de alți patru pași, după cum urmează:
- abordează cea mai importantă sarcină de pe listă timp de 15 minute;
- distribuie sarcinile în fragmente mici;
- începe întotdeauna cu sarcinile cele mai grele;
- motivează-te constant;
Toți acești pași trebuie urmați îndeaproape pentru a ajunge la rezultatele dorite, iar consecințele lor se vor calcula în productivitate și performanță crescută, stare de bine și împlinire pe plan profesional, cât și personal.
Sursa: Unsplash
Bianca Dogaru
