Atacantul formaţiei Universitatea Cluj, Valentin Lemnaru, în vărstă de 26 de ani, e jucătorul de la care mulţi aşteaptă multe, în special suporterii. El se gândeşte doar la promovare.
Reporter : Cum ai ajuns să joci fotbal, ce te-a determinat să joci fotbal?
Valentin Lemnaru : Normal, ca orice copil la o vârstă fragedă, cănd te uiţi la TV şi vezi că toată lumea joacü fotbal, te apuci şi tu. Aşa că m-am apucat şi eu, de plăcere.
R: Părinţii te-au ajutat ?
V.L: Nu. Nu au avut posibilităţi materiale, dar m-au ajutat cu ce au putut, mai mult din punct de vedere moral.
R: Cum e pentru tine să fii mai tot timpul departe de familie, de prieteni ?
V.L: Sunt obişnuit. De la 15 ani sunt tot plecat. Acum chiar nu mai am nici o problemă.
R: Cum e perioada de adaptare, când treci de la un club la altul, de la un oraş la altul?
V.L: Eu am jucat la mai multe echipe în Bucureşti şi în zona apropiată Bucureştiului, de exemplu la Dinamo. Peste tot pe unde am fost m-am adaptat foarte bine, mai ales aici la Cluj. M-au ajutat şi colegii. Nu m-am acomodat chiar aşa de greu la Cluj, aşa cum mă aşteptam.
R: Cum ai resimţit perioada în care ai jucat la Bucureşti?
V.L: Bucureştiul e Bucureşti… (spune râzând).Dinamo e un club mare…, dar şi acolo a fost bine, nu am avut probleme de adpatare.
R: Fanul cărei echipe ai fost sau poate încă mai eşti?
V.L: Şi acum ţin cu Barcelona. Din punctul meu de vedere Barcelona e cea mai bună echipă.
R: Ce îţi doreşti în viitorul apropiat ?
V.L: Eu mă gândesc doar la promovare, să jucăm în Liga I. Cred că toţi de aici îşi doresc acest lucru.
R: Ai trecut printr-un moment mai greu, atunci când ai fost exclus din lot.Cum ai reuşit să-ţi revii după?
V.L: A fost vorba doar de o singură zi. A fost însă o decizie asupra cărei conducerea clubului a reveit imediat. Bine, nu mă aşteptam la aşa ceva, dar nu a fost chiar un şoc şi uşor, uşor mi-am revenit. Nu a fost ceva extraordinar, care să mă facă să cad din punct vedere moral, nu s-au pus probleme de genul ăsta.
__________
Cristina Salvan
