Tudor Hossu: „Cred că reţeta unui trailer bun este să fii cât mai onest şi mai puţin exploziv” (Interviu)

Tudor Hossu, coordonator 2MIN Pub şi coordonator la Noptea Dependenţiilor de Trailere, ne spune, într-un interviu pentru UBB Radio Online, care sunt planurile viitoare ale asociaţiei culturale Două Minute, noutăţile legate de ediţia a treia NDT şi ne dezvaluie reţeta unui trailer reuşit.  

Cea de-a doua ediţie a Nopţii Dependenţilor de Trailere s-a desfăşurat vineri, 2 decembrie, în Irish&Music Pub şi este, până în prezent, un eveniment unic atât în România şi în Europa.

 

Reporter: Cum vi se pare cea de-a doua ediţie a Nopţii Dependenţilor de Trailere? Este ea aşa cum v-aţi aşteptat să fie?

Tudor Hossu: Da, este aşa cum ne-am aşteptat să fie. Din păcate n-am reuşit să ne ridicăm la nivelul de public pe care l-am dorit, deoarece  am avut o problemă tehnică. Doream să proiectăm pe plasme şi pe televizoare, n-am reuşit să ne ridicăm la nivelul ăsta, deoarece costurile tehnice erau prea mari pentru a ne putea permite aşa ceva. În schimb sala a fost plină. Din păcate a trebuit din nou să refuzăm câţiva oameni  care doreau să intre în sală. Le-am oferit să stea în picioare, dar au refuzat să  participe la eveniment în condiţiile astea.  Aşa că da, s-a ridicat la nivelul la care ne aşteptam şi sperăm să găsim un loc poate un pic mai mare data viitoare.

Reporter: Să înţeleg că au venit mai multe persoane la cea de-a doua ediţie?  Care a fost numărul acestora?

Tudor Hossu: La ediţia trecută au fost  180 de persoane, de data asta s-au rezervat 170 de locuri şi au venit pe undeva la vreo 220 de persoane.  Destul de strâns pentru că spaţiul e cam acelaşi.

Reporter: Şi ce credeţi că atrage publicul spre o seară de trailere, când, în schimb, pot să facă lucrul acesta acasă?

Tudor Hossu:   Marea diferenţa este că Noaptea Dependenţilor de Trailere este un show. Este un eveniment regizat, planificat, gândit şi scenarizat, astfel încât să fie dinamic şi să ţină publicul în priză pe parcursul întregii ediţii, fie ea de trei, patru sau cinci ore. Sigur, poţi să stai acasă să te uiţi ore întregi la trailere, în acelaşi timp te poţi ridica, poţi să mergi la frigider, să ţi iei o bere şi să mânânci. Asta oferim şi noi. Poţi să îţi cumperi o bere, poţi să mânânci şi, în acelaşi timp, poţi să stai cu prietenii, cu 15-20 de prieteni, lucru care probabil e mai dificil să-l faci acasă.

R: De ce alegeţi să faceţi evenimentul de două ori pe an?

T.H.: Răspunsul poate să fie mai vag. Facem de două ori pe an pentru că avem capacitatea să facem chestia asta şi pentru că piaţa trailerelor ne oferă şansa să facem aşa ceva. Trailerele sunt foarte multe, filmele care urmează la cinematograf sunt foarte, foarte multe şi astfel reuşim să avem o plajă vastă de unde să alegem trailere. Până acum am reuşit să facem chestia asta şi dacă reuşim să continuăm să facem acelaşi lucru, probabil o să facem de două ori pe an.

 

R: Ştim că urmează o Noapte a Dependenţilor de Trailere 3. V-aţi gândit ce noutăţi veţi introduce în programul viitor?

T.H.: Următoarea ediţie o vom face probabil în mai 2012 şi noutatea va fi că vom încerca să cooptăm festivale de film care se ţin în Cluj-Napoca, gen TIFF (Transylvania International Film Festival), Comedy Cluj sau Animest. Vom încerca să-i convingem că pot să se integreze sau să prezinte trailere la filme pe care le vor rula în cadrul festivalului lor şi în cadrul evenimentului nostru.  Vom încerca să provocăm, să reuşim să ridicăm un pic ştacheta, astfel încât dacă au filme care nu au trailere să le facem noi, cei din Două Minute, pentru că avem capacitatea şi cunoştinţele să facem aşa ceva.

R: Vor mai fi concursuri şi momente speciale dedicate publicului?

T.H: Cu siguranţa, da. Probabil concursul se va ţine o dată pe an, tocmai pentru a da şansa fanilor şi admiratorilor de trailere să muncească şi să-şi pregătească materialele. Iar în ediţia următoare probabil  vom pregăti ceva poate non-conformist, cum a fost, spre exemplu, de data aceasta prezenţa celor de la Creative Monkeyz.

R: De unde a pornit ideea unui moment Creative Monkeyz la NDT?

T.H. Şi noi suntem admiratori ai RObotzilor, dar am observat că în septembrie, când au revenit din vacanţă, au început şi emisiunea 3LĂR şi ne-a plăcut foarte mult ideea. Cochetam cu ideea de ai coopta în evenimentul nostru, mai mult pe partea de Robotzi, dar ni s-a părut că 3LĂR se potriveşte efectiv ca o mănuşă pentru ceea ce facem noi. Şi atunci, pur şi simplu reuşim să aducem o altfel abordare a trailerelor, o altfel de prezentare a trailerelor prin prisma Creative Monkeyz şi asta ne-a bucurat foarte mult, pentru că lumea a gustat momentul.

R: Ce credeţi dvs. că face un trailer bun? Să spună toată poveste a filmului sau doar o parte din ea?

T.H: Probabil dacă cei de la Creative Monkeyz vor pune ce au înregistrat pentru evenimentul nostru pe site, o să vedeţi că Alex are exact descrierea unui trailer bun şi anume la „ In the land of honey and blood”, aflat în regia Angelinei Jolie, care este un film, să-i spunem, hollywoodian, dar făcut în spaţiu european, cu actori europeni şi cu o abordare europeană. Într-adevăr este un trailer bun, pentru că nu reuşesti să înţelegi exact ce se întâmplă la final, nu reuşeşti să înţelegi cine e personajul principal sau personajul negativ principal, cum ar fi în alte filme hollywoodiene, care în momentul în care se menţionează „the bad guy” se şi pune imaginea lui.  Cred că efectiv Angelina Jolie a reuşit să facă acest lucru prin trailerul la „ In the land of honey and blood”  şi cred că reţeta este să fii cât mai onest şi mai puţin exploziv.

R: Că tot am vorbit de un film de la Hollywood, de ce majoritatea trailerelor de la NDT sunt din America?

T.H: Pentru că sunt cele mai dinamice şi cele mai entertaining. Din păcate, am încercat să abordăm un pic aria europeană în ediţia din luna mai, iar publicul a avut un feedback să nu spunem neapărat negativ, dar destul de dojenitor. Şi eram convins că nu am abordat destul de corect trailerele europene. Nu am reuşit să alocăm destul timp ca să selectăm trailerele europene care considerăm că sunt bune. Piaţa europeană are încă mult de recuperat în spatele pieţei de trailere americane şi cred că din motivul ăsta am decis să ne axăm pe trailere cât mai comerciale, cât mai dinamice şi cât mai entertaining. De asta am ales foarte multe trailere americane, dar cu siguranţa în mai vom aborda mult mai mult şi latura europeană, latura estică, arabă sau asiatică, astfel încât să oferim o paletă globală sau universală de trailere.

R: Dar latura română?

T.H: Şi latura româna am abordat-o în ediţia din luna mai şi într-adevăr am găsit două sau trei trailere foarte bune. E drept că nu am studiat foarte mult piaţa românească, dar piaţa românească nici nu oferă foarte multe trailere. Dar trebuie să recomand. Trailer foarte bun am găsit la „ Bună! Ce faci?”, am găsit la „Careul de aşi”, am găsit la câteva filme care chiar mi-au plăcut foarte mult. De exemplu, „La bani, la cap, la oase” e un trailer extraordinar, mi-a plăcut foarte mult. Filmul lasă de dorit, dar trailerul este foarte bine făcut. Asta, din punctul meu de vedere, îmi dă foarte mari speranţe că şi industria românească se va axa şi va începe să dea trailere de cât mai bună calitate.

R: Ediţia aceasta a existat o subcategorie dedicată lui Chuck Norris. Se spune că şi românii au un Chuck Norris şi e vorba de actorul şi regizorul Sergiu Nicolăescu. Vom avea ocazia să îl vedem în  următoarea ediţie  NDT?

 

T.H: Rămâne de văzut. În schimb, Două minute are în plan să facă un festival al filmului istoric. Vom merge la Bucureşti probabil în următoarele câteva săptămâni şi vom cere acordul lui Sergiu Nicolăescu să facem un festival de film istoric sub patronajul domniei sale. Sperăm să îl aducem şi pe Florin Piersic să colaboreze cu noi şi cinematografele clujene, pentru că merită să facem un astfel de festival, atât pentru a onora filmele româneşti care sunt din ce în ce mai puţin apreciate, dar şi de a da şansa probabil regizorilor europeni din Ucraina, Polonia, Turcia sau alte ţări să îşi prezinte filmele istorice făcute.

R: E nevoie să oferiţi publicului o latură istorică a cinematografiei?

T.H: Eu cred că da. Din ce în ce mai multă lume uită de unde au pornit, uită latura culturală, uită latura istorică a naţiei proprii. Şi cred că asta nu e o problemă izolată în România, cred că e efectiv o problemă care se poate întâlni în toată Europa, în special în Europa de Est şi cred că un astfel de festival ar fi foarte bine venit. Mai ales dacă reuşim, după prima sau a doua ediţie, să-l ducem la un nivel internaţional.

______________

Mihaela Crețu