„Știu că sunt bun”

piersic

Primul lucru pe care îl face este să se uite la public și să salute politicos, mulțumind că a fost primit. Decorul nu e compus din multe lucruri, doar o sală mare cu două scaune, lumini albastre și un public larg. Florin Piersic este primit cu aplauze.

Este îmbrăcat într-un costum negru, simplu, cu o batistuță roșie în buzunarul stâng de la piept. Poate că dacă nu ar fi atât de recunoscut, într-un context normal, oamenii nu și-ar da seama că în spatele acestei simplități se ascunde un iubit actor și regizor român, distins cu premii și decorații precum Ordinul Național Steaua României.

Acum, la 79 de ani, actorul joacă în numeroase piese de teatru atât în România, cât și în Republica Moldova, fiind cetățean cu acte în regulă.

Unii spun că ceea ce îl face unic pe Florin Piersic, pe lângă talentul actoricesc, e și plăcerea de a vorbi. Desigur, mulți spun asta râzând, numind-o, pe de o parte, calitate, iar pe de alta, defect.

Stând pe scaun și vorbind despre iubirea lui pentru țară, gesticulând cu pasiune, se observă cât de mândru e de naționalitatea sa: „Eu iubesc România, că dacă nu iubeam România plecam de aici, dar n-aveam de ce să plec. Cum să îmi părăsesc eu locul unde mi-am trăit viața, unde am simțit cu adevărat că sunt român, că pot să fiu prieten cu toți de toate națiile?”.

În seara aceasta pare că readuce la viață amintirile, că își onorează părinții, copiii, prietenii și cariera. Vorbește despre ei cu mult patos, oprindu-se, din când în când, cu scopul de a-și organiza gândurile. Sala tace împreună cu el. Momentul de tăcere își face apariția odată cu povestea referitoare la părinții săi. Atât de mult i-a iubit, spunea el, încât a făcut mari eforturi pentru a-i duce la Ierusalim pentru două luni. Persoana care domină această poveste e mama lui: „Nimeni nu e ca mama. Mama mea, mama ta, mama voastră. Mamele sunt sfintele noastre”.

Pare că nimeni nu îl poate întrerupe, oricât ar încerca. Florin Piersic nu se oprește decât atunci când își termină povestea. Gesticulațiile se intensifică, la fel și tonul vocii atunci când vine vorba despre Dumnezeu și despre credință. Își ridică mâinile, iar gravitatea domină discursul: „Sunt credincios, sunt creștin. Am fost la Ierusalim de 39 de ori”.

Actorul este apreciat de majoritatea oamenilor cu care am vorbit. Chiar una dintre acele persoane povestește că Piersic mereu îl saluta înapoi pe stradă când era mic, chiar dacă nu se cunoșteau. Erau ca niște prieteni care se întâlneau întâmplător.

O altă poveste este cea a domnului Constantin Trofin, prezentator și profesor, care povestește că spre finalul unei emisiuni a fost nevoit să taie microfonul și să încheie emisia, în timp ce Piersic încă vorbea, deoarece nu l-a putut opri la timp.

Judecând după aceste impresii și după zgomotoasele aplauze, observ că este foarte apreciat de către public și el o știe: „Lumea îmi spune că sunt bun. Nu am să fiu modest să zic că nu e adevărat sau că am avut noroc. Știu că sunt bun că doar de-aia am ajuns unde sunt acum”.

Concluzia? Florin Piersic este o fire prietenoasă și vorbăreață, pasională și hotărâtă, mai ales când are ceva de spus.

Eva Apati / Sursa foto: aktual24.ro