Reportaj | Crăciunul acasă

Cultură UBB Radio

Cum bine se știe, încă din cele mai vechi timpuri, Crăciunul este sărbătoarea cea mai frumoasă a anului. Este o perioadă magică când toate inimile se întâlnesc pline de căldură și iubire. Indiferent unde te-ai afla, că ești în țară sau afară, de Crăciun toate drumurile duc acasă. Astfel, puteți vedea cum oamenii trăiesc și simt această sărbătoare și în alte zone.

Sărbătorile de iarnă sunt cele mai frumoase atunci când oamenii le petrec împreună. La Chișinău, atmosfera de Crăciun se face simțită mai ales în centrul orașului, acolo unde bradul principal, personaje din poveste, dar și un târg special îi adună pe toți.Cu toate că atracția principală rămâne a fi bradul, caruselul instalat temporar este un alt motiv pentru care atât copiii, cât și cei mai mari merg, seară de seară, în centrul orașului. Căsuțele cu vin fiert și plăcinte făcute pe vatră sunt nelipsite de cumpărătorii dornici să se încălzească, dar și să guste din bucatele tradiționale.Seara, pe scena din Orășel urcă artiști autohtoni, astfel încât oricine poate urmări un spectacol complet. Bradul, dar și târgul vor rămâne în Piața Marii Adunări Naționale până pe 15 ianuarie. Tot până atunci, luminițele vor ilumina străzile capitalei.

În Iași oamenii cântă la instrumente pe bulevardul principal și se adună în jurul bradului, celebrând zilele sfinte. Inima orașului este colorată de mii de luminițe agățate într-o imensă plasă de stele. Târgul de Crăciun reprezintă o trecere prin minunata atmosferă creată de decorațiuni, dar și a mirosului bucatelor pregătite cu drag de comercianții locali. Copiii sunt ghidați spre brăduții sub care se așează mici cadouri, iar sania Moșului este improvizată, alături de ajutoarele sale, în centrul orașului, unde sunt așteptați toți micuții pentru a-l colinda. Deoarece orașul este îmbrăcat în straie de sărbătoare, Crăciunul și Anul Nou dobândesc o altă semnificație pentru ieșeni. Aici este liniștea de-acasă pe care o caută oriunde s-ar afla.

Dacă sunt turte, grâu și colindători, atunci e ajunul Crăciunului în satul Vulturu din Vrancea. Aici zilele de dinaintea Craciunuilui sunt făcute în așa fel încât să îl aștepți și mai mult. Mama bucătărie gătește bunătăți precum tochitură, sarmale, răcitură și vin, iar casa este întoarsă cu susul în jos să nu rămână nici urmă de praf. Totul e mai distractiv într-o familie mare: și curățenia și sărbătoarea. În Ajun rudele vin cu împărțitul, bradul este împodobit, iar apoi se numără banii srânși după ce s-a colindat întregul sat. În dimineața de Crăciun se despachetează cadourile de la Moșul. Anul acesta a lăsat câte un bilețel cu sfaturi pentru fiecare. Sărbătoarea ține trei zile și trei nopți, așa toată lumea uită de griji.

În inima Ardealului, la Alba Iulia, Crăciunul se simte ca la mama acasă. Mirosul cozonacilor inundă atmosfera încărcată în zi de sărbătoare.Mama, cel mai harnic spiriduș al lui Moș Crăciun pregătește cu răbdare ș igrijă masa festivă. Platourile cu prăjituri completează cu strictețe inima fiecărui invitat, iar nimeni nu ține cont de kilogramele în plus. Prăjiturile merg direct la inimă, așa că nu încape motiv de îngrijorare.Ca întotdeauna, împodobirea bradului este momentul cel mai sincer și frumos al serii. Cu globulețe și beculețe colorate, lumina domină fiecare colț al camerei.Magia se resimte pretutindeni,când din colțul străzii strident luminate se aud colindători. Vocea caldă a copiilor îți umple inima de bucurie. De seara până-n zori, colindele răsună fără încetare.

În acest an luna decembrie m-a luat peste picior, adică a sosit atât de repede, încât nu am avut timp să mă pregătesc sufletește. Nici măcar gustul dulce al vinului fiert din Târgul de Crăciun din Cluj nu a putut să mă salveze din transformarea într-o Grinch supărată și indiferentă.Starea aceasta a culminat în momentul în care a trebuit să plec acasă, într-un sat micuț, din județul Alba, unde nici măcar zăpada nu voia să-și facă prezența. Dacă luminițele de fel și fel din Cluj nu au reușit să-mi trezească spiritul Crăciunului în suflet, cum ar putea un sat prăfuit și întunecat? Am fost supărată și dezamăgită, căci nu doar că luminițele de pe stâlpuri erau cele de acum patru-cinci ani, dar și casele oamenilor erau la fel. Parcă nimeni nu mai aștepta Crăciunul anul acesta, parcă totul și-ar fi pierdut farmecul, iar oamenii din Lunca Mureșului nu mai erau dispuși să împodobească nici măcar un gard. Clar! Eram mai Grinch decât un Grinch! Zăpadă nu, luminițe nu, nici măcar un brăduleț decorat în centrul satului. Un sat incolor, gri și rece, fără pic de strop de sărbătoare. Crăciunul a început să-și facă simțită prezența, abia în momentul în care am început să pregătim sarmalele. Poate sună puțin ciudat, dar la noi, sărbătoarea nu este sărbătoare fără sarmalele făcute de mama, fără prăjitură și fără certurile mărunte din jurul mesei legate de modul în care vrem să decorăm casa.

Pe parcursul zilei am împodobit bradul, mi-am împachetat cadourile și seara a sosit Moșul. Tipic, nimic nou, însă eram din ce în ce mai ”dezghețată”, din ce în ce mai bucuroasă. Conform tradiției, după sosirea Moșului am pornit împreună cu alți tineri la colindat. Clar nu mai eram Grinch. Nu ai cum să nu fii fericit când în jurul tău se află toți prietenii tăi și cântați cu atâta îndârjire și iubire despre nașterea lui Iisus. Nu mai conta frigul de afară, nici luminițele insuficiente, totul părea perfect. Din satul tipic universului bacovian ne-am teleportat dintr-o dată în universul Crăciunului etern. Oamenii din jurul tău, iubirea pe care o primești și o dăruiești, colindele sincere și eterne, masa cu familia ta, zâmbetul surorii tale și lacrima mamei tale este Crăciunul. Nu luminițele și nu cadoul scump cumpărat din mall, ci oamenii. Ca semn al dispariției lui Grinch, prin miracol, a început să ningă și la noi în sat. Nu garantez că transformarea mea a provocat ninsoarea, însă ar fi o teorie. Ningea, iar noi cântam ținându-ne de mână pe stradă și simțeam că e Crăciunul. A fost plăcut, magic chiar.

Când suntem mici, ne dorim cadouri, jucării, dulciuri. În momentul în care ajungem să ne maturizăm, ceea ce contează și ceea ce ne dorim cu adevărat sunt sentimente. Sentimente sincere și puternice, oameni care să ne iubească și să ne fie alături, oameni care să simtă ceea ce simțim și noi. Articolele noastre subliniează această idee. Indiferent unde te-ai afla în lume, Crăciunul înseamnă același lucru: iubire, bucurie, lumină și căldură sufletească.

– Mădălina Stinea și Reka Vass

leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

related posts