Paraziții la vârsta majoratului. Cheloo: „Suntem o trupă ajunsă la maturitate și cântăm ce vrem să cântăm”

A băgat spaima în majoritatea reporterilor care i-au pus în față un microfon, a adus amenzi grase majorității televiziunilor în al căror platou a intrat în direct și a primit la rândul său nenumărate amenzi din partea CNA-ului, cu care se află într-o continuă și nesfârșită dispută: acesta este Cheloo, unul dintre cei trei membri ai trupei de hip-hop „Paraziții” și aceasta este o latură a lui.

Prima lor ieșire în public s-a petrecut în 1994 când Cătălin Ștefan Ion (Cheloo) alături de Bogdan Ionuț Pastaca (Ombladon) urcau pe scena primului lor concert, în cadrul unui bal al bobocilor desfășurat în București. Mai târziu li s-a alăturat Petre Urda (FreakaDaDisk), fost component al trupei „Morometzii” și unul dintre cei mai prolifici DJ la acea dată. De-a lungul anilor „Paraziții” au rămas fideli acestui gen de evenimente, tot un bal aducându-i joi la Cluj, ocazie cu care Cheloo ne-a oferit un interviu.

Criticat de cei ce-l văd în aparițiile sale televizate, oricum destul de rare, Cheloo, alături de colegii săi de trupă (Ombaldon și FreakaDaDisk), are o slujbă grea: să ridice fanii în picioare, să facă publicul să gândească critic muzica și să supraviețuiască într-un mediu muzical care mustește de non-valori. La 18 ani de la înființare, „Paraziții” se achită de fiecare dată de această datorie.

În ciuda unor mici probleme de sonorizare, fanii s-au bucurat de un nou concert entuziasmant al trupei preferate, fapt ce l-a mai înmuiat și pe Cheloo, care si-a mărturisit în final admirația pentru publicul clujean: „Sunt orașe și orașe în fiecare zonă. Nu putem să spunem Ardeal sau Moldova sau acasă. Orașele noastre preferate sunt Cluj, Galați, Iași, Craiova. În general concertele „Paraziții” sunt frumoase și publicul arată că ne iubește oriunde am merge.”

Component al unei trupe recunoscută ca fiind una de atitudine socială, Cheloo a avut o permanentă dispută cu „colegii” de breaslă care au părăsit hip-hopul în favoarea unor genuri muzicale mai profitabile din punct de vedere financiar. În timp, filozofia trupei „Paraziții” nu s-a schimbat semnificativ, modificările fiind reprezentate de o mai mare aplecare spre underground și de versuri cu un mesaj social tot mai puternic și incisiv: „Dacă muzica s-a schimbat în bine sau rău, nu știu. Clar e ca s-a schimbat. Când am început noi să cântăm, genul principal și cu cei mai mulți fani era rock-ul. Acuma nu mai este așa. Noi, pe de alta parte, am schimbat foarte puține de-a lungul anilor. Cel puțin din 99 mergem cam pe aceași linie și nu simțim nevoia să ne schimbăm de dragul celorlalți care crează curente inexistente și confundă rap-ul cu disco. Oricum nouă ni se rupe de ideea de rap. Noi cântăm, suntem Paraziții și e bine așa.”

Aparenta indiferență față de rigorile publicului le-a adus mai mulți fani, fanii trupei rămânându-le fideli și susținându-le ideile: „Ne permitem să producem ceea ce simțim. Marea noastră bucurie e că în momentul de față putem să cântăm exact ce vrem, să cântăm fără să ne punem alte probleme cum ar fi dacă place publicului sau dacă nu. Pur și simplu suntem o trupă ajunsă la maturitate și chiar cântăm ce vrem să cântăm.”

În anul 2001, pe al 6-lea album semnat „Paraziții” fanii au asistat la exprimarea a ceea ce părea unul dintre țelurile principale al trupei: „Ultimul vers pe care-l știu pe dinafară/ Vreau să cred că reușim să scoatem un album afară ”. Anii au trecut, iar Cheloo recunoaște că s-a renunțat la idee: „Probabil că am fi reușit, dar ne-a trecut. Dacă vroiam cu adevărat o făceam. Găseam o casă de discuri, lansam un album în engleză și gata. A fost cam complicat, timpul a trecut și ni se rupe. Am făcut câteva piese în limba engleză, mai bune, mai rele, nu contează. Pur și simplu ne-am făcut damblaua și am zis că e de-ajuns.”

Astăzi, Paraziții continuă o muncă de 18 ani care se traduce prin 17 albume ale trupei plus încă cinci ale celor doi soliști: trei ale lui Cheloo și două ale lui Ombaldon.

Fără prea multe venituri din televizarea videoclipurilor și cu amenzi continue din partea CNA-ului, Paraziții, financiar vorbind, o duc totuși bine, așa cum Cheloo recunoaște: „De fapt cel mai important e să fii tot timpul mulțumit cu ceea ce faci și ceea ce ai. Câștigăm foarte bine și mai ales suntem mulțumiți de noi. Banii sunt, până la urmă, doar o minciună foarte mare.”

Internetul și mentalitatea falimentară a fanilor de a downloada muzică în loc să o cumpere și-au pus amprenta pe buzunarele rapper-ului, dar nu atât de mult încât să-l îngrijoreze. Experiența anilor de început, greutățile înfruntate de-a lungul periplului în universul muzical românesc par să-l fi învățat pe Cheloo că problemele trebuie înfruntate și mai ales soluționate: „Eram foarte săraci când am început. Chestia cu internetul este publicitate. Noi vom încerca să facem oamenii să cumpere din nou muzică sau cel puțin să cumpere ce produc „Paraziții”. Avem o tactică nouă, nu o dăm încă pe țeavă, dar lumea trebuie să reînvețe să-și cumpere muzica, altfel ea nu va mai există. Și nu mă refer neapărat la noi. ”

Cunoscut, printre altele, pentru participarea alături de trupă la campania „Mari Români”, Cheloo a răspuns, în stilu-i caracteristic, sugestiei noastre de personalitate pentru titlul de cel mai mare român. Răspunsul? „În niciun caz Regele Mihai nu ar trebui să fie cel mai mare român. E cel mai bâlbâit și cel mai prost eventual. Omul ăsta a plecat cu vagoane de aur după el și a lăsat tot comuniștilor. Cum să fie el mare român?!”

Dincolo de limbaj vulgar, dincolo de temperamentul vulcanic, dincolo de spectacol se află omul Cătălin Ștefan Ion. Un artist matur, un formator de opinie în rândul fanilor săi, un model pentru cei care i-au înțeles și susținut munca, un subiect de presă inepuizabil.

_________

Radu Hângănuț