Documentarul despre realitatea din Pata Rât: „Orice ființă umană trebuie să respire același aer”

Cultură Din oraş

Documentarul Romii nu sunt gunoaie a rulat în 22 octombrie la Cinema Mărăști, în cadrul proiectului Focus Atelier 360°.  Proiectul se află deja la a treia ediție, anul acesta având ca temă Practici în arta politică din Estul Europei și aduce în prim plan creațiile unor artiști români sau din vecinătatea imediată, care prin arta lor, atrag atenția societății asupra unor probleme care necesită rezolvare.

Romii nu sunt gunoaie este o reconstituire a videoclipurilor realizate în ultimul trimestru al anului 2016 și oglindește viața acelor oameni care sunt afectați de diversele proiecte de dezvoltare de infrastructură. Scopul acestui documentar este de a combate rasismul de mediu și de a atrage atenția autorităților.

În centrul acțiunii se află oamenii care locuiesc în zona Pata Rât în apropierea imediată a faimoasei gropi de gunoi din Cluj-Napoca. Majoritatea oamenilor a auzit de această problemă, în schimb situația devine diferită în momentul în care ajungi să vezi tu cu ochii tăi. Mormane de gunoaie, oameni care locuiesc în bărăci, copii care nu se joacă tocmai în părculețe drăguțe și colorate și familii care pot pierde totul de pe o zi pe alta.

Sunt doar câteva scene din film, doar câteva idei, dar care te captează și te pun pe gânduri serioase. Problema este actuală, nu e doar un film, ci e realitate. O poți vedea cu ochii tăi și o poți simții în aer dacă insiști. Este de ajuns să te apropii de malul Someșului. Acei oameni trăiesc într-o lume mult prea diferită de lumea Clujului pe care o știm noi. Fără acte de identitate și fără vreo speranță că vor evolua vreodată.

Distanța minimă legală între o rampă de deșeuri și o zonă populată de oameni este de 1 km, rromii din Dallas și din locuințele modulare locuiesc la 310 m distanță. Condițiile inumane reies chiar din mărturia unei doamne care trăiește acolo, care resperiă acel aer și care își crește copii în acele condiții:

Este foarte urât aici unde locuim. În stânga-dreapta, dealuri, în față-spate, dealuri. Suntem rupți de societate. Rampele sunt mult mai aproape de noi decât au fost înainte de închiderea rampei vechi de deșeuri. Nu le pasă autorităților.

Rezolvarea pare că nu mai vrea să apară. Scenele filmate în 2016 sunt încă neschimbate chiar și acum, în 2017. Omaneii sunt conștienți, știu ce vor și unii chiar vor să evadeze, să se integreze, să-și trimită copii la școală. Pentru acei oameni a fost realizat acest film, fiindcă doar astfel pot ajunge la oameni importanți care au mult mai multă putere decât ei. Apelul se îndreaptă spre administrația publică locală de la care rromi solicită locuințe sociale.

Personajele prezente în film nu sunt obișnuite. Nu joacă vreun rol și nu fac asta cu scopul de a ajunge pe marile ecrane din Hollywood. Nu sunt nici dinamici, nici statici sunt oameni reali cu probleme reale într-o continuă așteptare.

La finalul documentarului publicul a avut posibilitatea să adreseze întrebări unui om care locuiește în zona Pata Rât și lui George Zamfir de la Căși Sociale Acum. Întrebarea cum putem să ajutăm noi ca cetățeni din Cluj?– a primit un răspuns negativ, motivul fiind natura politică a problemei, care nu poate fi rezolvată prin altă cale.       

Orice ființă umană trebuie să respire același aer – este concluzia unuia dintre experții străini care apare în documentar. Acesta sugerează o rezolvare simplă și rapidă, dar care e puțin probabil să se realizeze. Aflându-se la fața locului acesta invită autoritățile locale să petreacă o zi sau două în bărăcile de la Pata. Astfel sigur s-ar schimba ceva.

– Reka Vass

leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

related posts