Despre “Memorialul durerii”, la Simpozionul Naţional de Jurnalism (video)

„Documentarea în jurnalism” este tema celei de-a IX-a ediţii a Simpozionului Naţional de Jurnalism care se desfăşoară astăzi la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai. Evenimentul a început în această dimineaţă la ora 9:30 şi se va termina mâine, la ora 13:30, la Hotel Universitas.

Conferinţa inaugurală a fost susţinută de autoarea seriei de documentare „Memorialul durerii”, Lucia Hossu-Longin. Aceasta a vorbit atât în calitate de jurnalist, cât şi de om care a trăit, prin ochii foştilor deţinuţi politici, ceea ce ea numeşte „o istorie nescrisă” a României comuniste.

Printre invitaţii simpozionului se numără Brânduşa Armanca (Ungaria), Dan Culcer (Franta), Peter Gross (SUA), Michael Shafir, Andrei Păunescu sau Adriana Săftoiu.

Conferinţele de astăzi despre documentarea în jurnalism se vor termina la ora 19:00.

Lucia Hossu-Longin: „Într-o ţară în care nu exista justiţia, exista măcar memoria”

Acum 20 de ani, jurnalista Lucia Hossu-Longin a hotărât să arate românilor ceea ce cărţile de istorie nu scriu nici acum: tragediile deţinuţilor politici din perioada comunistă.

„Am făcut o colecţie de oameni şi de neoameni, de călăi şi de victime” –  astfel sună o parte din discursul pe care realizatoarea seriei de documentare „Memorialul durerii” l-a ţinut astăzi la cea de-a IX-a ediţie a Simpozionului Naţional de Jurnalism.

Despre cum anume a făcut faţă presiunilor politice încă acute în primii ani după căderea comunismului, ea a răspuns că cel mai de preţ i-a fost curajul, calitate pe care mărturiseşte că i-o datorează Doinei Cornea, fostă disidentă anticomunistă. Ea spune că „nu a cedat tentaţiei de a fi pe placul celor care nu doreau ca adevărul să iasă la suprafaţă”.

„Nu era anticomunismul meu, era al protagoniştilor din film”

În discursul despre felul în care au decurs intervievările şi documentările ulterioare, Lucia Hossu-Longin a declarat că nicicând nu s-a pus problema unei contraziceri a celor două surse. Ea a spus că, „după 15 ani de detenţie politică, nu era loc de exagerări” în poveştile foştilor deţinuţi.

Despre reacţia telespectatorilor în faţa primelor episoade, jurnalista a precizat că aceştia au crezut că este vorba despre un post de televiziune pirat, întrucât era prima abordare atât de curajoasă în faţa sistemului comunist de până atunci.

„Puteam oare să mă opresc?” este ceea ce temerara jurnalistă spune că a simţit atunci când implicarea devenea din ce în ce mai mare. Ea nu s-a oprit nici atunci când a fost ameninţată public cu moartea de un ofiţer.

Lucia Hossu-Longing, primul jurnalist român căruia i s-a permis accesul la arhivele SRI şi care a îndrăznit să ofere românilor altă perspectivă asupra istoriei, a sfătuit jurnaliştii prezenţi la simpozion să nu se oprescă niciodată „în faţa micilor tirani”, în faţa celor care se opun dezvăluirii adevărului.

Autoarea seriei de documentare „Memorialul durerii” a spus că acum, după cele 120 de filme realizate pe tema suferinţei deţinuţilor comunismului, „nu ar mai îndrăzni să întemniţeze nici măcar o pasăre în colivie.”

________

Oana Moisil